Posts tagged ‘gândire critică’

Noua republică, o nouă paradigmă

Am  vorbit, nu odată, de cele două limite ale  lipsei noastre cronice de perspectivă:  la un capăt refrenul exasperant „toţi fac la fel„, iar  la celălalt,  acel endemic „nu se poate„, adică elementul întregitor al paradigmei neputinţei noastre personale şi colective. Preluat automat din regimul antedecembrist, acest mod de gândire înţepenit, întreţinut  şi amplificat cu costisitoare eforturi  de media mogulilor dar şi de pasivitatea consumatorilor ei, îşi pune amprenta în continuare pe atitudinea generală. Un prizonierat mental generator de lehamite şi resemnare. Până la nevroză! Nu-i de mirare, deci, că o evadare civic-politică  masivă din această stază a devenit atât de greu de realizat. Mai ales că,  într-un stat politizat în care instituţiile funcţionează, ca şi până acum, în bună parte cu „valorile” iliescene, cavalerii corupţiei şi degradării naţionale nu par defel să se teamă de o asemenea eventualitate. Aroganţi şi plini de sine contează evident, pe neputinţa psihică colectivă, pe ce ştiu că au cultivat în  minţile dresate.  Aşadar, nici o  schimbare esenţială, duplicitatea e neschimbată. O demonstrează  lipsa de  efect a ceea ce noile tehnologii de comunicare politică vânturate prin training-uri şi work-shop-uri numesc „eficacitate”, ” proactivitate”, ” building  team”, ” gândire pozitivă”, etc. În teorie, că-n practică persistă aceeaşi discrepanţă între ce se spune şi ce se face.

********
În acest context, a considera optimismul ca o formă de politeţe, aşa cum spune Mihail Neamţu, fondatorul curentului politic al Noii Republici, e  ceva necesar şi antrenant.  În condiţiile în care  optimismul, ca datorie politică, include  în mod onest şi raţional,  libertatea gândirii critice,  devine  exact factorul  activator şi motivator de care e nevoie. Un aspect care mă duce cu gândul la abordarea  eficacităţii  personale  după principiul ‘inside-out’ de care vorbeşte Stephen R. Covey în celebra sa  „Eficienţa în 7 trepte”  (The 7 Habits of Highly Effective People),  una dintre cele mai influente cărţi de management ale secolului XX.  Adică trebuie să începi cu tine, cu paradigmele, atitudinea şi cu caracterul tău.  Modul în care vedem lucrurile influenţează modul în care gândim şi acţionăm. Când asta devine o sursă de neputinţă, soluţia e schimbarea voluntară de paradigmă.  Stephen Covey  socoteşte că leadershipul este o combinaţie de strategie şi caracter.  Strategia poate lipsi, caracterul niciodată, iar inteligenţa emoţională este absolut obligatorie pentru leadership.  Prin urmare, liderul de care avem nevoie  trebuie să se dovedească un vizionar, un mentor, să se dedice nevoilor celor din jur, sa-i inspire.  Profesorul Covey se referă la  patru elemente, respectiv cei „patru L”,   definitorii pentru  leadership ca „viziune pentru minte, pasiune pentru inimă, disciplină pentru corp şi conştiinţa pentru spirit, („Live. Love. Learn.  Leave a legacy”) în care viziunea, disciplina si pasiunea guvernate de conştiinţă, schimbă lumea în bine.

2 octombrie 2011 at 20:35 57 comentarii

Presa contra presă.

Afirmă Hultanul pe blogul lui Thor:

…” Un al doilea mandat al lui Basescu ar demonstra faptul ca presa nu mai reprezinta o putere si nu mai are capacitatea de a influenta societatea. Intr-o vreme “marii” ziaristi ai neamului decretau ca nimeni nu a castigat vreodata un razboi cu presa… Oare?”

Armatele presei cotidiene, aparţinând trusturilor ca grupuri de influenţă continuă ofensiva pe obiectivul Băsescu. Nimic nou. Doar că obsesia capătă accente din ce în ce mai groteşti. Îndârjirea pare să crească în ciuda lipsei de susţinere din partea publicului, sau, poate, chiar de aceea! Încă dinainte de intrigăriile mizerabile cu suspendarea, remarcasem fenomenul straniu al pârjolirii jurnalisticii autohtone datorită acestui fix devenit ulterior, boală! Întrebarea, logică, era, cum de atâtea minţi de politicieni şi ziarişti, pot fi torturate de un singur subiect! Subiect cu care îşi torturează deja de trei ani, publicul. Subiect care, prin modul bolnăvicios de tratare, a produs degradarea constantă a nu numai a jurnalismului în sine, ci şi, într-o bună măsură, a societăţii influenţate de „modelele” de relaţionare, de stilul brutal, periferic şi lipsit de scrupule morale. Între timp răspunsul s-a conturat tot mai limpede şi imposibil de negat: frica torturantă de justiţie a unor cercuri politico- financiare! Şi câtă cheltuială şi forţe desfăşurate ca să-nlăture, omuleţii, spinul din talpa patronilor! Vă daţi seama? Se duc la culcare cu Băsescu, se scoală cu Băsescu! Din cînd în când şi cu Monica Macovei, sigur, acest „pericol” există, încă, nu trebuie uitat, plus acela reprezentat de câteva personalităţi care sunt percepute tot ca generatoare de schimbare autentică!… Şi naţia, nici o reacţie, nimic! Spre deosebire de inerţia sau neutralitatea apatică a publicului, în marile curţi redacţionale nesiguranţa produsă de absurditatea acestei conduite profesionale, mai ales în condiţiile descurajante ale efectelor crizei globale, nu pare deloc să fie un sfetnic bun. Sigur, e vorba şi de stimulii de care se bucură unii din „norocoşi”, dar greu trebuie să le mai fie şi lor să bată atâta apă-n piuă cât n-ar fi reuşit activiştii defunctului dictator pentru toate plenarele şi congresele dintr-un sfert de secol! Mi-aduc aminte de unele atitudini deosebite, puţine, de fapt, ale unor jurnalişti apreciaţi pentru independenţa lor, la aflarea veştii că publicaţiile unde lucrează au intrat în proprietatea unui personaje controversate. După un timp vocile au amuţit, respectivele repere media, treptat, s-au uniformizat, uneori isterizat, alteori tabloidizat. Asemenea unui remake de un umor absurd şi trist al ziaristicii de curte, desigur în alte condiţii. Cumpărarea la pachet a minţilor şi, fără-ndoială, a libertăţii celor ce crează publicaţiile insuflându-le, în loc de creaţiile spiritului lor, pe cele îngăduite de interesele patronilor, nu putea trece multă vreme fără urmări. Te uiţi acum la ce numim presă, şi vezi, desfăşurându-se panoramic, exact societatea care suntem. Cu excepţia fericită a presei de nişă şi, parţial, a jurnalismului cultural, cea mai mare parte din jurnalişti au plecat steagul şi fac sluj. Au ajuns, de altfel, de notorietate. Alţii, mult mai puţini, „supravieţuiesc”, încearcă să nu iasă-n evidenţă, dar nici să-şi supere bossul. În fine, doar doi, trei au ales pur şi simplu să plece sau să devină indezirabili, să fie evacuaţi din asemenea stabilimente. Tabloul seamănă izbitor cu cel al aceleiaşi bresle, şi în mare al aceleiaşi societăţi, în vremea supunerii la „unicul mogul”!… Bineînţeles, fără ideologia suport, înlocuită cu ideile puţine şi fixe de care vorbeam mai sus, la care, din diferite motive, au optat de bună voie şi nesiliţi de nimeni …
„Nimeni nu a învins vreodata, presa”… Decât presa, însăşi! Un moment de minim calitativ şi democratic care ar putea, totuşi, deveni unul de început de revenire, cu condiţia reinoirii totale a conduitei. Ceva aproape imposibil câtă vreme rămâne înhămată la căruţele cu steril ale proprietarilor de libertate şi talente. Culmea este că societatea noastră nici măcar nu pare să fi evoluat la capitolul gândire critică. Scăderea interesului pentru acest fel de a face jurnalism e, mai degrabă, o reacţie de apărare din partea ei!… Cine se pune de-acurmezişul presei, atunci? Cine, altcineva, decât presa însăşi, îşi bate joc de ea însăşi? Criza din presa românească nu vine din cea globală, chiar dacă există o suprapunere de efecte. Presa nu e învinsă de nimeni. Se învinge singură, în libertate deplină, cu voioşia tembelă a unei moderatoare de talk shaw. Preşedintele Băsescu e doar factorul prin care a ieşit la iveală calitatea umană şi deontologică a prestatorilor în domeniu. Cu asemenea „deontologi şi principii” necazurile celei de a patra putere în stat devenită, în proporţie uriaşă, din garanţie a democraţiei, un adversar al ei, nu prea stârnesc îngrijorare. Oricum „a făcut totul” ca să conteze cât mai puţin. Rămâne întrebarea: cine, de fapt, n-are nevoie şi nu doreşte o presă autentică?



5 aprilie 2009 at 23:08 282 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.497 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.497 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: