Posts tagged ‘iad’

Vizită de taină la clarvăzătoarea Plutonia

Satiră cenuşie cu umbre violete de ianuarie

Trebuie spus din capul locului că nu oricine ajunge la Plutonia. Amatorii trebuie să aibă răbdare şi un dram de noroc. Asta dacă le e primit dosarul. Solicitantul trebuie să trimită înainte cu o lună o cerere tip şi un set de documente: CV-ul pe ultimii 5 ani, dovada de la BOR că e la zi cu acatistele, declaraţie privind starea de sănătate, a lui şi a familiei lui politice, însoţită de rezultatele la sondaje semnate şi de medicul Brodişteanu, actele de asigurare pe viaţa de partid şi pe bunurile lui. Şi o scrisoare de recomandare din partea prea-fericitului neamului semnată de dl. Puric. Toate-n trei exemplare. Plutonia e un personaj al naibii de serios deşi e capricioasă şi plină de toane. Şi rareori dă greş.

Primul caz din 2014, ca asistentă a Plutoniei. Verificasem dosarul: era complet, cu actele-n regulă şi  semnăturile indescfrabile. Doar a lui Puric era de la un autograf. Clientul era incognito. „Fără ochelari negri, ce aici e şedinţă de interlopi? „ Îl luase Plutonia în primire, de cum dădu cu ochii de el. „Cu asta m-ai jignit din prima! Cum, adică, vii la clarvăzătoarea Plutonia, mascat? Păi atunci ce cauţi aici? Crezi că nu ştiu tot despre tine şi ce te aşteaptă?  Mă rog, hai să trecem la treabă, că n-am timp. Şi relaxează-te! Cu sau fără ochelari, n-o să te deconspir, nu-i nevoie: o faci tu singur”.

VVPP,  ai pleznit-o: configuraţia astralo-politică ne permite să intrăm concomitent în zodiile tradiţionale şi cele chinezeşti. Combinaţie unică! Fii atent: după semnele porcului vărsător în care te-ncadrezi la-nceput de an, toate mizeriile vin de la tine. Şi de la ai tăi. Nătărăi aţi fost, nătărăi aţi rămas. Cârlan ai fost, cârlan ai rămas. Nu puteţi evada, nu vă puteţi rupe. Sunteţi legaţi unii de alţii. Cârlanule, până şi papasha te-a retrogradat. Nu mai are ce aştepta de la tine. Mai ales că te-ai umplut de bube: şi pe obraz şi pe fund. De la pupături ţi se trag. Da’ ai şi altele, ascunse. Unde o să mai fugi? N-ai unde. N-o să te mai primească nici UE, nici americanu, nici chinezu. Nici Băsescu. Nimeni n-o să te ajute câtă vreme singura ta preocupare e să pui bariere justiţiei şi piedici, ţării. Iar pentru a afla asta nu era nevoie să vii la Plutonia.

10 ianuarie 2014 at 17:39 15 comentarii

Criză etnopolitică de serotonină

Într-o proastă dispoziţie în ton cu această perioadă bântuită de furtuni electromagnetice, femeia Aura Vasile fulgeră şi trăzneşte proiectul de reorganizare administrativ-teritorială şi pe cine l-a făcut înainte chiar, de a fi discutat oficial. Cu aura ei de vrăjitoare expertă în magie neagră şi blesteme roşii, doamna pesede profeţeşte sumbru că țara va fi transformată în Iad de cei de la putere care au o legătură puternică cu diavolul. Acuma nu e o surpriză că distinsa deputată, veche cunoscătoare a transformărilor de acest fel direct de la sursă de la colegii ei experimentaţi în făcut focul şi mestecat la cazan, iese, agitând spiritele, pe punte. Şi nu-i nici singura electromagnetizată în asemenea grad. Destule alte doamne plus A.M.Pippidi, clănţănind cu furie şi dând cu corniţele-n diavolul de la Cotroceni, pe o scală politico-hormonală de largă recunoaştere publică naţională şi internaţională, se manifestă mai toată vremea, cu o intensitate cam de gradul patru-cinci. O analiză ştiinţifică recentă le găseşte, însă, ceva circumstanţe atenuante. Potrivit unui studiu facut in Suedia, ceea ce face diferenta dintre barbati si femei, in materie de buna-dispozitie si calm, este producţia de serotonina, sau hormonul fericirii. Dacă socotim şi factorii turbulenţi autohtoni denumiţi de către aceeaşi experţi cu termenul-invectivă de Băsescu, ne dăm seama de ce aici, deficienţa e mai mare decât în Suedia şi alte locuri surâzătoare. Ne explicăm de ce, indiferent de plăcerile şi averile dobândite constituţional, nivelul de serotonină al Aurei Vasile &comp pare să fie sub nivelul corăbiilor lor gata să se scufunde. Poate chiar sub nivelul mării. Iar dacă ne gândim şi la labilitatea specifică genului, asemenea dereglări ar trebui privite cu mai multă înţelegere. Şi pentru doamne şi pentru domni. Acelaşi gen, nu?

21 iunie 2011 at 12:21 35 comentarii

Bătălie sângeroasă în purgatoriul fiscal.

Bătălia decisivă e iminentă. Aliniate pe două rânduri, ca la Trafalgar, corăbiile combatanţilor sunt gata să scuipe foc. De o parte iadul pavat cu ţepe, încă nefolosite, de cealată raiul cu conturile aproape şterse de ceaţa groasă de octombrie. Între cele două locaţii fiscale, un purgatoriu părăginit de invaziile  de politicianism şi care, în orice clipă, poate fi aruncat în aer sau scufundat în adâncuri. Cîteva ambarcaţiuni de agrement împodobite cu madone cu chiloţi coloraţi şi vanesse paradisiace, îşi fac veacul de la o locaţie la cealaltă, înveselind puţintel atmosfera.
Un amiral chior dă ture pe puntea principală, preocupat să găsească o frază potrivită, în loc de speech, ori declaraţie, pe măsura evenimentului.
De partea cealaltă câteva guri de tun sunt poziţionate exact pe medaliile de pe pieptul amiralului.
Sclipind prin ceaţa care începe să se desfacă sunt nişte ţinte perfecte.
Ar merge, de pildă, ceva cam aşa, meditează lordul amiral privind navele duşmane apropiindu-se ameninţător:
„Intotdeauna am încercat să transform orice dezastru într-o ocazie”. Bine, asta parc-a spus-o John D. Rockefeller. O fi trecut şi el prin necazuri, prin crize. S-o fi aşteptat la ce se întâmplă acum.
Un zgomot năpraznic îi tăie brusc firul gîndurilor. Nu mai apucă să zică nimic.
Cu tunuri cu tot, într-o clipă, flota duşmană se duse săgeată la fund! Prin spumele cu gudroane, se iţiră, plutind pe valuri, mulţime de logane, de citroene, de seifuri secrete…
Comandantul se întrerupse din gânduri, cu o vagă părere de rău. O bătălie cu o asemenea soartă!…
Bătălia, oftă el cam dezamăgit, ar fi însemnat altceva. Mai interesant decât să-ţi faci plimbările cu vasele astea de agrement. „Acuma cu cine să mai… ” Comandantul făcu un semn de lehamite. Dar n-apucă să termine întrebarea că şiruri de bărcuţe roşii, mai roşii decât pozele seducătoare de pe şalupele de agrement, se iviră printre ceţuri şi resturi de corăbii. Bine dispuse ca un roi de furnici care au dat peste fărâmituri, flămânde ca un cârd de piranha şi vioaie ca nişte geamanduri dezlegate, traseră cîteva salve în epavele din jur, şi se poziţionară rapid în noua organigramă de luptă.
Oho, iată-i şi pe ăştia! Sfârâie mititeii, de nerabdare, îşi spuse lordul pirat retrăgându-se în cabină nu înainte de a-şi lansa mesajul pe catarg, vizibil până departe prin ceaţa, oricât de deasă:

„Ţara aşteaptă de la fiecare cetăţean să-şi facă datoria”

S-a mai spus asta vreodată?? În realitate, nu într-un film…

26 octombrie 2008 at 23:24 Lasă un comentariu


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.682 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.682 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: