Posts tagged ‘identitate’

Acoperiş peste o fundaţie surpată

Grecia nu e doar o ţară europeană roasă de corupţie politicianist-administrativă şi neputinţă politică, ci chiar matrix-ul democraţiei europene pe care s-a clădit, în timp, ceea ce se cheamă azi, lumea civilizată. Transformarea acestui simbol unic european în veriga cea mai slabă a construcţiei continentale, departe de a fi un simplu faliment de ţară, are o semnificaţie negativă aparte, ceva de rău augur pentru viitorul uniunii. Mai ales că asta vine după ce alt element fundamental în edificarea acestui axus mundi, anume pilonul creştin, a fost exclus de liderii europeni, fără drept de apel, ca neavenit. Prin urmare, lipsindu-se de elementele ei fundamental-identitare, construcţia Statelor Unite Europene regresează sub ochii noştri, devine o uniune regională cu o imagine constituţională ştearsă, constrânsă să-şi rezolve problemele existenţiale sub presiunea unor jocuri financiare incontrolabile, suprastatale. E limpede acum că pentru a supravieţui e obligată să funcţioneze ca un megatârg regional, parte dintr-un ansamblu comercial global.
*******

Cum vor fi arătat templele Elladei, sculpturile ei marmoreene şi mai cu seamă culorile, în vremea când zeii trăiau prin cetăţile lor? Cum spunea un poet, oricât ne-am strădui să ne imaginăm acum, pornind de la vestigiile păstrate, n-avem cum să reînviem splendoarea de atunci, fără lumina, strălucirea şi limpezimea aerului din atmosfera lipsită de poluare a vremii. Observaţia, păstrată în memorie în urma unei lecturi, cred, mă duce cu gândul la lumină, la albul imaterial din care s-au născut culorile ca şi nuanţele infinite rezultate din jocul amestecului lor. O sărbătoare a artelor, un rai al pictorilor, totul datorat exclusiv luminii. Aventurile monocoloristice ale unor mari pictori fiind doar nişte perioade experimentale din evoluţia lor învinse de lumină… Dar ce se-ntâmplă când culorile fundamentale dăruite lumii se amestecă pe alte criterii decât cele creatoare de artă ca viaţă? Un pictor ar spune non-artă, o graniţă dincolo de care e pustiu. Un om oarecare, ar spune, non-lume: adică globalizare, decolorare. Dar cum va fi la spartul târgului?

14 septembrie 2011 at 14:46 69 comentarii

România românilor şi a romilor.

Comentariile şi replicile la recentul articol din Jurnalul Naţional privind schimbarea denumirii de rrom in ţigan, arată cât de mult preocupă şi chiar doare acest subiect în contextul evenimentelor care tulbură liniştea europenilor.

De fiecare dată când se repune subiectul în discuţia publică, de la „cazul Mailat” întâmplându-se tot mai frecvent, se reia istoria , nu de la „pa’şopt” ci din vremuri imemoriale de când, departe de aceste locuri, bărbatul etniei era, după cum spun nişte şefi de ONG-uri, numit rom sau dom. Liniile generale ale abordării subiectului sunt, în general, cam aceleaşi: trecutul lor de suferinţă ca robi până la legea dată de domnitorul Ioan Cuza, apoi de discriminare pozitivă pe tema originii lor sănătoase în comunism (care a potenţat caracteristicile negative dobândite în vremea robiei) urmează particularităţile comportamentale ale etniei (nu tocmai de lăudat, de regulă) şi, mai ales, cu ce isprăvi inimaginabile au reuşit să devină spaima Europei de Vest. Dat fiind că strămoşii lor ajunşi pe aceste coclauri româneşti nu le-au trecut prin foc şi sabie cum s-a petrecut de atâtea ori în istoria altor popoare, ci dimpotrivă, au ajuns ei robi, ar trebui să se bucure de înţelegere şi preţuire, acuma că trăim în libertate şi democraţie.

Ei, dar iată că, de nici două zeci de ani, cam de când ţara asta a început să fie pârjolită, îmbucătăţită, suptă şi stoarsă nu de străini, ci de nişte onorabili cuceritori politici autohtoni, fără deosebire de naţionalitate, s-a trezit privată şi de dreptul de a avea un nume în lume, o identitate a denumirii fără echivoc şi fără posibilitatea de a semăna confuzie! Aşa cum s-au dat pe sub mână, cu o uşurinţă criminală resursele naţiei( petrol, gaze, minerale, păduri etc) tot aşa s-a legiferat această confuzie de botez!… În numele cui? A unei legende descoperite după 2000 de ani? A dorinţei ca, luându-şi ca apelativ un nume cu aceeaşi rădăcină, să fie mai apreciaţi ? A-ţi respecta numele de om, ca şi pe cel al ţării căreia îi aparţii, poate fi ceva facultativ? La dispoziţia unui ONG, sau a unor politicieni?… Dar confuzia identităţilor e dramatică prin consecinţe. Mai întâi că slăbeşte identitatea naţională deopotrivă cu cea a etniei. A românilor, ca şi a romilor. Veşnicile discuţii că infractorii n-au naţie, sunt bune doar în teorie! Orice rău face un român se rasfrânge asupra românilor. Şi orice rău face un rom se răsfrânge, nu doar asupra romilor ci, mai ales, asupra românilor. A României. Este ca şi cum s-ar ascunde după identitatea de nume. O mentalitate, a lipsei de responsabilitate derivată din colectivismul comunist, uşor de recunoscut în multe alte aspecte care ţin de politic, mai ales! Ţiganii din România, spre deosebire de comunităţile ţigăneşti din statele UE, ţin foarte mult să se confunde cu românii. De fapt le convine starea de confuzie! Mimetismul lor caracteristic îi face să ne reprezinte naţiunea cu uşurinţă, dar prea frecvent cu deformări comportamentale care ne pot duce la disperare. Rom/Roma/Romani/Romanies! Aşa îşi spun cei despre care ştim că se trag de undeva din India. Români, Româneşte, România sună numele prin care se identifică cei ce spun că se trag de la „Râm”… Politicaly correct?… Dacă aţi fi din altă parte, cel puţin după denumiri, a-ţi face distincţie?… Iată de ce cred că ar fi necesare nişte delimitări lingvistice. Pentru că e nevoie ca românii să-şi apere identitatea şi demnitatea. Şi, nu mai puţin şi ţiganii! Dacă vor să fie cetăţeni români, să fie. Nu cred că-i împiedică cineva. Dacă ţin la etnie, e nevoie să înveţe să o respecte. Doar aşa se poate ajunge la responsabilitate individuală. Confuzia de nume împiedică acest lucru. Le afectează şi ne afectează, identitatea. Le frânează evoluţia. Indiferent de câte proiecte şi finanţări ar avea parte.

Pareri diferite despre subiect, aici

5 martie 2009 at 17:31 14 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.662 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.662 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: