Posts tagged ‘incompetentă’

Alexandru Dragomir: comunismul şi incompetenţa

Text selectat din „Cinci plecari din prezent” postat de tibi în „biblioteca din chioşc”

Competenta presupune o relatie cu un sector al realitatii, intretinuta in cunostinta de cauza. Competentul se pricepe la “ceva” : zoologul la animale, botanistul la plante, inginerul la masini, medicul la boli, chimistul la chimie etc. Deosebirile dintre ei se intemeiaza pe deosebiri existente in realitate . La fel, ofiterul se pricepe la arme si la razboi, magistratul la impartirea dreptatii, iar, printre mestesugari, zidarul se pricepe la zidarie, pantofarul la incaltaminte, lacatusul la incuietori s.a.m.d. Cantonarea in specialitate ( in profesie sau in mestesug ) formeaza atit taria, cit si slabiciunea competentului, fiindca ceea ce este deosebire in realitate devine limitare in competenta. Competent in ceva inseamna si limitat la ceva. Limitarea confera competentei deopotriva taria si slabiciunea ei. Taria competentei sta in limitare pentru ca tocmai limitarea ii ingaduie celui competent aprofundarea si stapinirea unui sector de realitate printr-o cunoastere si experienta care nu pot fi dobindite decit prin aceasta limitare voita si asumata din capul locului. Iar slabiciunea competentei rezida in limitare pentru ca cel ce se pricepe la ceva se pricepe numai la ceva. Pantofarul nu se pricepe la croitorie, inginerul nu se pricepe la boli, iar judecatorul nu se pricepe la plante. Cu alte cuvinte, competentul in ceva lasa liber locul celorlalte competente, fiecare ocupind un loc al lui ca rezultat al diviziunii muncii si al cultivarii unor competente diferite. Asadar, competenta survine intr-o societate organizata inauntrul unui mediu natural si in raport cu acest mediu, din si prin care ea traieste, subzista si evolueaza. Nu se poate inchipui o comunitate sanatoasa ale carei sectoare sa fie organizate dupa un alt criteriu, decit cel al competentei. Daca comunismul a sfirsit intr-un esec este pentru ca acest criteriu a fost calcat in picioare.

Dupa 1944, sovieticii si P.C.R. au avut de infruntat un popor care era in intregime ostil comunismului, de la monarhi pina la taranul gospodar. Un asemenea popor nu putea fi nimicit, in schimb putea fi aservit, ceea ce, de altfel, s-a si intimplat. Aparatul de stat “burghez” a fost zdrobit, ofiterii, judecatorii, profesorii si liber-profesionistii au fost demisi, arestati si lichidati in masa. Pe scurt, competenta a fost desfiintata. Mai mult sau mai putin, fiecare din aceste categorii reprezenta, la locul cuvenit ei, competenta. Toti au fost inlocuiti de activisti si de profesionisti improvizati, aserviti prin inscrierea in partid. Criteriul competentei a fost in fapt inlocuit prin criteriul fidelitatii fata de “cauza partidului” , prin ascultarea “disciplinei de partid” , prin supunerea la “linia partidului”. Oameni fara pregatire militara au devenit ofiteri, dupa cum muncitorii au ajuns judecatori ( asesori ) populari, directori de intreprinderi, profesori fara pregatire de specialitate ( sau cu pregatire din alta specialitate ) , functionarii de stat ( de la contopisti la ministri fara nici-o pregatire sau competenta ), totul petrecindu-se sub indrumarea activistilor de partid. Acestia din urma, lipsiti de pregatire, de atestare, de experienta si de verificare, erau intruchiparea incompetentei si totusi, prin definitie, ei erau buni la toate. Activistul politic nu se pricepea la nimic ( nu avea nici-o competenta ), dar dadea sfaturi, indicatii, directive, ordine si dispozitii in toate domeniile. Pare aberant, dar asa s-a intimplat. Astfel, competenta a decazut, ba cel mai adesea a fost privita drept ceva suspect si, in orice caz, drept o insusire de care te puteai dispensa in locurile de decizie. Situatia aceasta – competenta care trebuia sa cedeze pasul in fata activismului – s-a perpetuat, raminind intacta pina la caderea comunismului. De la bun inceput, competenta a incetat sa mai fie un criteriu major in distribuirea rolurilor sociale, iar exceptiile ( inginerii sau medicii ) nu au modificat in mod semnificativ starea globala a societatii comuniste. Rezultatul vizibil a fost constituirea unei comunitati bine ierarhizate de in-competenti. In aceasta comunitate, competentii, care erau necesari a la longue , au depins in permanenta de criteriul politic, in fond de bunul-plac al activistilor. Ei au fost declarati “tehnicieni” si au devenit o clasa marginalizată.

10 septembrie 2009 at 11:53 103 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.662 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.662 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: