Posts tagged ‘instabilitate’

Democrația în suferință

Nu-i obligatoriu să fii expert cu mapă profesională ca să observi că democrația e în suferință. Mai dificil pare să descâlcești cauzele care fac din democrație, democratită. Prin analogie cu inflamațiile organelor din organismul uman, cu afecțiunile ale căror nume cuprind sufixul „ită” (hepatită, gastrită, meningită etc) inflamațiile din organismul social pot fi considerate semnale că democrația e suferindă și, totodată, reacții de apărare față de factorii cauzatori. Situație întâlnită frecvent în lumea liberă pe măsură ce banalele coliziuni stânga-dreapta se acutizează. Cu cât o societate e mai fisurată, cu atât procesul e mai intens și cauzalitățile&efectele sunt mai evidente.

Un regim socialist e potrivit pentru colectivitățile mici, autonome, pentru așezările izolate din insule sau văi izolate, în areale nou populate de tip chibuț, sau în spații greu accesibile în care oamenii își împart obligațiile și câștigurile, se ajută și se controlează implicit, contribuind fiecare după posibilități și capabilități, la viața comunității. Nu la fel stau lucrurile în societățile mari. Aici rolul stângii rămâne pozitiv cât timp se rezumă la reducerea pulsiunilor inerente produse de liberalismul de dreapta, pentru a asigura echilibrul. Bineînțeles, nu unde entitățile partinice sunt etichete de păcălit democrația, ca prin părțile noastre. Un regim ros de corupție, cu tendințe totalitare dominând  statul, mai devreme sau mai târziu îl va condamna la sărăcie și haos. În extremis, la dictatură. Nu-i o descoperire, e o evidență.

Riscul apare și în societățile democratice consolidate, cu majorități semnificative, acolo unde auxiliarul politically correctness devine, din corector de excese, instrument politic de dominație în beneficiul unor minorități. Un regim în care detaliile prevalează peste temelia valorică debilizează societatea, îi subminează fundamentele social-culturale și încrederea în democrație, generează instabilitate și turbulențe.

Că extremismele sunt în curs de a se extinde pe toată scena politică și aici ca și în alte locuri, fie că e vorba activiști neomarxiști&socialiști, fie de oponenții reacționari de dreapta, e tot o evidență. Eu nu fac decât s-o readuc în atenție. Primii acuză dreapta conservatoare de toate relele prezente și trecute ale lumii, ceilalți acuză stânga progresistă de toate relele din prezent și din viitor ale lumii. Generalizări și acuze. Fără nuanțe. Apărarea drepturilor civile e incompatibilă cu apărarea vieții. Tot ce apără unii urăsc ceilalți. Cum pozițiile sunt ireconciliabile, democrația pare condamnată. Sectarismele ideologice se legitimează prin demonizare reciprocă, negativismul prin care-și întrețin obsesiile anulând șansa de a construi ceva durabil și util societății. Extremismele au nevoie organică de războială perpetuă pentru a-și menține ocupația ideologică. Le priesc greșelile și inechitățile, sunt beneficiarii lor și, prin ele, inductori de ură&derapaje dictatoriale. Și când să crezi că asta-i tot, hop și extremismul religios anexat ideologic, persuasiv și agresiv, dornic de dictatură politico-religioasă.

8 februarie 2018 at 13:07 8 comentarii

Democraţia, în toamnă

 O toamnă lungă, neobişnuit de uscată. O vreme stabilă, în care se cultivă cu insistenţă, panica. Instabilitatea pare, în anotimpul care vine, de aceea, mai probabilă decât vremea. Pentru noi, nu e loc de întors. Europa e singurul loc în care avem ce căuta. Problema e dacă ştim ce căutăm şi ce putem găsi ca să ne simţim de ai locului şi ai timpului. „Viteza mai mare in realizarea uniunii fiscale europene, sanctionarea celor care nu respecta regulile Eurozonei si scepticism in legatura cu emiterea de obligatiuni comune”. Din aceste idei pe care Angela Merkel şi-a axat discursul de ieri din Bunderstag e limpede că nici în Europa anotimpului care vine nu mai e loc de alternativă. Relaţia care se va stabili, prin urmare, din lipsă de alternative, între democraţia Uniunii şi cea a popoarelor din cuprinsul ei, va dicta stabilitatea vremii politice şi sociale, atâta câtă va fi posibilă, pe continent.
*****
Un lucru e clar: în numele unei conştiinţe financiare supreme, democraţia nu poate fi în siguranţă. Dar cum ideologiile clocitoare de conflicte, despre care se zice c-ar fi de domeniul trecutului, şi-au făcut cuiburi, pe ici pe colo, în doctrinele politic-economice, crize instituţionale şi atitudini umane retrograde, actuala criză de autoritate a Europei e mai problematică decât autoritatea Germaniei. Pentru că oricât de nepopulară ar fi Angela Merkel în noua postură, revoltaţii de pe acest Bounty european nu mai au nici măcar o insulă unde să eşueze.  Cu imaginea unui bloc şubred oscilând între destrămare şi salvare prin apelarea, ca soluţie de ultim moment, la un cadru de rezistenţă cu elemente serioase de autoritarism politic, un set robust de clauze democratice pare a  fi indispensabil. Un contrafort viguros care să contribuie la reconstrucţia ansamblului fără sacrificarea Europei cetăţenilor. Mai ales că timpul nu aşteaptă: am intrat deja, în iarnă.

2 decembrie 2011 at 13:01 48 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 916.284 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.435 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 916.284 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: