Posts tagged ‘intoleranţă’

Casting

A vorbi de o gândire democratică într-un mediu dominat de corupţie, agresivitate şi  de intoleranţă e ca şi cum ai zice că vremea caniculară e una primăvăratecă. Până la  o limită, căldura care umple spaţiul social e bună şi favorabilă comunicării. Seamănă cu aerul viu de pe litoral, plin de lumină, de culoare şi sunet. Cu cerul de un albastru întunecat pe care roiesc lampioane la concurenţă cu luna plină. Cu nopţile ritmate, exuberante, care dansează cu valurile. Şi abia când, într-o dimineaţă, descoperi o mare furioasă şi steagul roşu fluturând pe plaja de pe care încă nu s-au strâns gunoaiele, iar cafeaua matinală e asortată cu ştiri despre accidente şi înecuri, te duce gândul la atmosfera reală în care trăim. La extremismele naturii. Şi ale oamenilor.

Excesivităţi şi violenţă. Inclusiv în felul de a comunica şi de a se distra. Fără limite în comportamentul politizat. Pentru fanii justiţiarismului, măsura-nseamnă ipocrizie iar agresivitatea e totuna cu asertivitatea. Calea cea mai cool de a se face remarcaţi! Meserie! Eroi şi eroine cu coaie, sexy şi răi, imitaţii ieftine, de duzină, ale personajelor lui Quentin Tarantino, umplu realitatea virtuală şi virtualul din realitate. Ocuppy tot ce le sună a libertate. Respins tot ce nu e pe calapodul lor. Realitatea e dură, corect, aşa trebe, ei  o vor supune. Cu oameni cu tot! De sub stratul de negreală ori acreală, dincolo de veselia forţată ori stopşeala frustă prin care se opintesc să domine, însă, nu se vede mai nimic. Complexe ascunse, frustrări active, ipocrizie mascată, oricum, nimic care să aibe legătură cu binele comun. Şi nici cu al lor. Zic că vor justiţie, dar o torpilează prin justiţiarismul vanităţii lor- neconştientizate, poate. Zic că vor politică de „dreapta” dar dincolo de refrenul ăsta obsesiv, n-ai vedea nici cu doi ochi drepţi c-ar fi mai breji decât cei de stânga. Zic că susţin valori, dar pe ale lor şi le demonstrează prin autosuficienţă agresivă. Dac-ar fi să le găsesc un rost, ar fi doar ca personaje. Indiferent de angoasele şi de tarele lor, personajele se cer tratate cu îngăduinţă. Cu blândeţe. (Le iubim chiar dacă nu le simpatizăm, cum îmi spunea zilele trecute, un prieten :)) Pot fi de real folos pentru terapiile de masă. Ar ajuta la calmarea acestei lumi sufocate de nevroze şi ar contribui, fără voia lor, la oxigenarea vieţii publice.

29 iulie 2013 at 14:18 44 comentarii

De la răul cel mai mic la binele utopic?

Ca rod al justiţiarismului, radicalismul poate face ravagii într-o comunitate. Ca exteriorizare a unui subiectivism înfierbântat şi războinic, radicalismul îşi caută discipoli dornici să se oglindească în ascuţişul sabiei sale hrănindu-se spiritual din duşmănie, negativism, conflict. Altfel spus, printr-un mod de a trăi agresiv, intolerant, prin blocaje distructive, sărind peste reguli şi argumente, înconjurându-se cu prozeliţi de aceeaşi factură, practicanţii radicalismului tind a înlocui brutal ordinea normală a unei societăţi cu vrerea lor înşelătoare şi rapace. Iar când intoleranţa excesivă faţă de presupusa netrebnicie a inamicilor se dovedeşte a fi dublată de maximă îngăduinţă faţă de fărădelegile proprii, avem imaginea robot a politicianului autohton sau prototipul jurnalistului cu zgardă. Şi astfel, inducându-se constant, incultură, lehamite, insalubritate, în societate, toate astea, de la un punct, duc la o stare de deprimare perpetuă şi o tristă obişnuinţă. Dar ce se-ntâmplă când, gândind, realist şi tolerant, binele necoaptei şi prea iute-mbătrânitei noastre societăţi, se optează pentru răul cel mai mic nădăjduind, cu încăpăţânare, în promisiunea lui de a deveni, dacă nu binele absolut (să fim raţionali!) cel puţin, un bine modest şi perfectibil? …Dacă răul cel mai mic vede aici o slăbiciune favorabilă sieşi pe care o exploatează repetat şi fără scrupule? Nu seamănă asta a vinde un bine utopic? Nu-i un soi de şantaj? Şi la ce altceva duce această ipocrizie decât la creşterea concurenţială a ambelor rele, drept care alegând răul cel mai mic, e posibil, de fapt, să perpetuăm o spirală a răului?

13 februarie 2011 at 21:37 89 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.020 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.020 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


<span>%d</span> blogeri au apreciat: