Posts tagged ‘ipocrizie’

Lănci tocite

Parc-am vieţui într-un beci din care nu reuşim să ieşim la lumină, deşi există o scară spre ieşire. Momentul validării constituţiei lui Antonescu ar fi similar cu o blocare, legală, a chepengului. Preţiozitatea d-lui Antonescu care mimează cu gravitate responsabilitatea faţă de ţară şi popor jucându-se de-a constituţia-cu-dedicaţie l-ar face şi pe Iorgovan să se răsucească-n groapă. Şi nici că exista un constituţionalist mai nimerit decât dl. Pârvulescu, inventatorul pseudonominalului original care a umplut până la refuz, parlamentul! Un legislativ de care se dezic acuma până şi beneficiarii. Cei care i-au dat legea pe mână ca s-o facă pe pofta lor- aşa cum i-au dat acum, şi proiectul constituţional! Dar cum fiecare amendament, o nouă stupizenie pare un angajament hotărât al constituţionaliştilor, reacţiile avizate n-au întârziat.

Cât pot contracara, însă, analizele pertinente, tăvălugul constituţionalist? Înţeleg, oare, alegătorii, ce ar însemna să intrăm în regimul respectiv? …Ca să observi clar, ca la un aparat cu raze xxx, ce au în minte jucătorii politici, e destul să fii atent la reacţiile într-o situaţie-surpriză. În cazul de faţă, anunţul-şoc al preşedintelui Băsescu privind declanşarea procedurilor pentru un nou referendum(o temă de tocat care va surclasa şi inundaţiile) a avut efectul instantaneu al unui indicator. Cele mai semnificative, însă, rămân reacţiile la cald. Monica Macovei, 11 iunie, fermă ca totdeauna: “ orice prevedere introdusa in Constitutie care nu respecta rezultatul referendumului valid din 2009, adica nu respecta suveranitatea poporului exprimata prin referendum, asa cum prevede articolul 2 din Constitutie, este neconstitutionala”.

Nici Monica Macovei, nici alţii care au semnalat, repetat, nulitatea constituţională a proiectului n-au cum stopa, totuşi, marşul constituţionaliştilor spre victoria definitivă a imposturii politice. Rămâne opoziţia CCR, dacă va funcţiona! În caz contrar…

Pe partea opusă, un peisaj accidentat demn de studiu. Pentru PNL-ul dlui Antonescu ca şi pentru alte nuclee zise de dreapta, parcă s-a anunţat codul violet! Dacă anteniştii au intrat în delirium folcloric, nici la vârful de lance FC n-a prea fost entuziasm. Cu excepţia monarhiştilor d-lui Pavelescu, ţinuţi până acum sub obrocul republican al lui MRU, cărora anunţul prezidenţial le-a venit ca o gură de oxigen, ceilalţi par a fi suferit un şoc (nu se poate! ce, asta-i coabitare?)  Câţiva au uitat instantaneu de chemările „la unificare” şi au sărit să denunţe populismul prezidenţial. Culmea au atins-o, însă, unii dintre cei care s-au grăbit să se dezică gălăgios de preşedintele coabitant. Dezamăgiţi din nou, de data asta fiindcă preşedintele le anulează acuzele, că nu se dă bătut, că n-a renunţat la ultimul prerogativ prezidenţial pe altarul coabitării, au sărit ca arşi şi au tras alarma: pericol îngrozitor! De nervi, nici n-au avut timp să se mire cât de îngrozitor se contrazic pe ei înşişi. Să denunţi un proiect penibil dar să faci crize de furie, totodată, la anunţul eventualului referendum, adică a unicei soluţii concrete pentru a stopa nenorocirea aia de proiect, iată un record absolut de ipocrizie.

12 iunie 2013 at 15:55 79 comentarii

Sminteala

Ca apologet al „Supraomului”, acum un secol şi jumătate, Friederich Nietzsche  decretase:  „Gott ist tot„. Poet şi filozof celebru, cel socotit sursă de inspiraţie pentru nazism socotea „voința de putere” ca fiind  esenţa umană cea mai intimă care dă sens existenţei şi, în consens cu aceste raţiuni, că „Minciuna este o condiție a vieții”. Nietzsche, filozoful care a  pus temelia existenţialismului şi a deschis poarta postmodernismului, năzuia să restructureze societatea negând ideile de civilizație şi de democrație. El considera Omul o punte între maimuța antropoidă și supraom, un element tranzitoriu în evoluție (conform parabolei acrobatului din Zarathustra). Pentru  Nietzsche arta era singurul factor care justifică viața.  Dar o artă în care opune și asociază figurile dionisiace și cele apollinice, ambele născute din beția simțurilor. Profund anti-creștin, anti-islam și anti-iudaism, considera că iubirea, compasiunea, smerenia trebuie eliminate. Friederich Nietzsche dorea o societate anti-creştină, formată din două categorii, superoamenii și servitorii lor.  Dar, ce straniu, filozoful anti-creştin care căuta Supraomul, era un om bolnav psihic!  Cu zece ani înainte de moartea sa, a avut primul atac de nebunie.

Şi ce poate fi mai seducător -într-o existenţă anonimă, lipsită de repere înalte,  decât mirajul supraomului? …Departe de a se fi consumat în nazismul care a aprins planeta în secolul trecut, filozofia supraomului domină şi noul mileniu, apare pe ici colo în tot soiul de curente şi trenduri, unele vechi, altele noi, dar din aceeaşi rădăcină. Agnosticism, comunism, teozofie, new age, etc. -curenţi de esenţă masonică, curg ca atare, ori laolaltă, se înnoiesc pe sub  mersul oficial al lumii.

S-ar zice că, mai prin părţile noastre, smerenia şi îngăduinţa creştină încă ne ţine lumea sănătoasă. Nimic mai fals. Fiindcă nimic nu îmbolnăveşte mai profund şi mai durabil o societate decât duplicitatea şi ipocrizia. Într-atât încât să-l scoată şi pe Cel de Sus, la produs! Cerşetori ca şi slujbaşi profitori, cu mâna-ntinsă-n numele Domnului, viclenie joasă cu nimic mai duhovnicească decât apelul ateului Iliescu la linişte şi consens, o filozofie cu care el şi ai lui au smintit o ţară ca s-o predea la cheie, devalizatorilor. Nu e tragic că, travestiţi în oamenii păcii, exact tartorii care s-au căţărat la putere pe morţii din ’89, cei care au trecut Piaţa Universităţii prin bâtele minerilor, acum în primejdie de a-şi pierde supremaţia şi puterea, au susţinere în războiul murdar în care au împins Ţara? Până unde merge orbirea celor care-i văd pe mafioţi şi infractori, salvatori? Un lucru e clar: a da în mintea mumiei supraomului  nietzcheian ar fi  calea  sigură spre  sinucidere naţională.

5 august 2012 at 13:13 58 comentarii

Sondaje, cifre: valori, măi? De unde?

Daca intoarcem cifrele, ne cutremuram. 66% dintre romani nu au incredere in cel mai bine plasat politician, prezidentiabil socotit favorit. 76% nu au incredere in presedintele Senatului. 80% nu au incredere in presedintele Romaniei. 83% nu au incredere in premierul Romaniei. Dar nici institutiile nu stau mai bine. Potrivit IMAS, doar biserica (83%) si armata (66%) au peste 50% incredere. (Ioana Ene, ziare.com. actualitate, 4 mai, cu referire la sondajul intern PDL)
…Înainte de toate, însă, românii şi-au pierdut dramatic încrederea în ei înşişi, atâta câtă le-a mai rămas după zeci de ani de comunism, abia în libertate. Oare de ce?

Un banc spune că o nevastă unguroaică ar fi ideală la tinereţe, că-i focoasă, mai spre maturitate, o franţuzoaică, fiindcă e rafinată, iar colo la bătrâneţe o româncă de bună seamă, că ştie să pună nişte parastase… Aparent fără legătură, îmi vine-n minte o scenă (care mă îmbolnăvise aproape, în spital fiind cu ani în urmă, internată pentru o pneumonie). La un pat distanţă de mine, o tânără străvezie de o slăbiciune extremă cu cancer la plămâni în fază terminală era vizitată de o mulţime de persoane, nu numai din mediul familial şi al apropiaţilor ci şi din mediul preuniversitar căreia îi aparţinea dar şi cel sportiv, dat fiind că fusese până nu demult schioare de performanţă. Ceva firesc numai că fiecare năvală de asta însemna un efort cumplit pentru ea. Ceea ce mă intriga teribil de fiecare dată, însă, era atitudinea multora care păreau a-şi da întâlnire acolo la o şuetă. Între trăncăneli obişnuite privind meciul de seară şi preţurile la gogonele-n piaţă, o căinau cu voce tare amintind şi de bieţii copii care aveau să rămână orfani. Nici n-am încercat să-mi imaginez jelaniile pioase ale acestor persoane la înmormântarea care avusese loc, aflasem, la trei zile după ce eu fusesem externată. Fără să vreau mă duce gândul la tradiţionalismul înmormântărilor şi, mai ales, al parastaselor la care, după potopul de lacrimi, frecvent la al doilea pahar încep bancurile şi veselia. Hmm! Mă gândesc, totuşi, că populaţia a păstrat şi bogăţii spirituale precum bijuteriile de familie, ca şi fel de fel de tradiţii inclusiv cele bisericeşti. Asta face ca biserica să fie încă percepută ca suport. Un suport, poate, dar unul care şi-a pierdut puterea regeneratoare din simplu motiv că după regimul represiv n-a catadixit să-şi plece capul ci şi-a iertat fără jenă păcatele alegând să-şi “valorifice” atribuţiile tradiţional-instituţionale cu corupţie cu tot. Şi-atunci, ce mai face boborul? La sărbători se-nghesuie să pupe moaşte, nu rareori cu înghionteli şi-njurături. ”Eminescu, Alexandri, ei au scris Biblia” răspund nişte săteni la întrebarea unui reporter de la Prahova-TV! …În mod sigur spaţiul dintre ignoranţa/infantilismul nonvaloric, pe de o parte şi ipocrizia celor care pozează altfel, pe de alta, nu e pustiu, dar nici bogat şi fertil nu poate fi! De curând, o mostră de băşcălie nefericită emanată de Caţavencu prilejuită de un eveniment tragic soldat cu victime ajunsă pe FaceBook a stârnit oroare! …Mai demult, la moartea Monicăi Lovinescu, într-un editorial din Cotidianul, Gabriel Liiceanu îi pictase cu exces de detalii macabre portretul de muribundă plus rătăcirile mentale dinaintea sfârşitului cu voluptatea morbidă a unui prieten devotat şi purtător autodeclarat de valori. Inclusiv iubire.

6 mai 2011 at 14:29 71 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 921.539 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 921.539 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: