Posts tagged ‘jocuri la două capete’

În căutarea electoratului pierdut

Primul cincinal fără Ceauşescu şi primele dezamăgiri furioase care anunţau rupturi  ireconciliabile: „numai un popor de cretini alege entuziasmat un criminal ca ilici”. Sursa naţională de bază pentru informarea societăţii era, să ne amintim, tvr 1, „liberă” de unde boborului îi zâmbea ca la o şedinţă foto permanantă, „salvatorul naţional”. Câţi  ştiau că dincolo de rânjetul acela era în curs de punere pe picioare o şerpărie de stat mafiot cât orizontul securisto-moscovit? Şi că-n timp ce lumea era ameţită de avalanşa de impresii noi venind din toate părţile, economia era deja acaparată pe şest?

A fost din capul locului „cretină”, naţia, ori a luat-o razna, treptat, pe parcurs? Cum? Când? De ce? În afară de aportul recunoscut al antenei varanului şi a încă vreo două „ajutoare” de aceeaşi factură, ce anume a dus la cronicizarea unei stări sociale similare cu o boală? E vindecabilă maladia, sau ar trebui pus diagnosticul şi parafat cu scuipat?

În 1996 o majoritate electorală optimistă a adus Convenţia Democratică la putere. Bucurie mare dar repede retezată de constatarea nevolniciei noilor aleşi. După ce şi-a revenit din dezamăgirea furioasă de la finalul aventurii politice a bravului Milică, deşi cu ceva pierderi mai curând cantitative decât calitative, acelaşi electorat s-a remontat şi, în 2005, l-a adus la cârmă pe Băsescu &DA. N-a sucombat după stupefianta trădare a lui Tăriceanu&comp din 2007 rămânând încă suficient de vânjos ca să dejoace primul episod de suspendare a preşedintelui. Slăbit de pierderile de pe parcurs, a mai înghiţit o porţie de broaşte şi în anul următor când a adus PDL-ul  la cârmă sperând că în fine, de data asta, cu noua garnitură de reformişti, aleşii vor fi capabili să modernizeze statul. Iar peste încă un an, în 2009, acelaşi electorat l-a trimis pe prostănacul (prezidenţiabilul) pesedeului direct la bostănărie, salvând la limită Cotroceniul de o nouă pesedizare.

Un electorat mereu ţepuit politic dar al cărui bun simţ civic uimitor a reuşit în momente extrem de critice să ferească ţara de cădere-n gol. Mulţime anonimă crescută ca bălăriile pe terenul fostelor CAP-uri fără ca nimeni să se obosească să se ocupe serios de mintea şi de sufletul ei. Şi cine s-o facă? Oengeurile cu arivişti-activişti puşi pe căpătuială? Politicieni îndrăgostiţi de ei înşişi aşteptându-şi de la înălţimea statuilor lor, adoratorii? Biserica, plină de portofele sub sutane? …Am uitat ceva ori pe cineva?

Calitatea unei societăţi ca şi a unei persoane e rezultatul unui proces de formare. Nu odată, un formabil (copil, adolescent sau chiar adult) cu un fond caracterial bun o ia pe alte cărări decât l-ar fi recomandat dotarea sa psihică şi mentală. Încercarea de a motiva mental-sociologic sau în obişnuitul registru băşcălios amplificarea „cretinismului” naţional în ultimii ani, nu face decât să accentueze tendinţa spre abandon ducând-o la limite periculoase. Negativismul intelectualizat e echivalent cu o sinucidere civică.

Electoratul de care vorbim a rezistat până la manevrele PDL din iarna-primăvara 2012 când a cedat. Pierderea de electorat cauzată de jocul la două capete al lui Blaga şi alor lui a decis victoria varanilor. Acceptată ca o fatalitate de unii, fofileala lui Blaga continuă. Falsa opoziţie a buldogului e elementul asigurator pe termen lung al dominaţiei pesedist/useliste. Anticipând reconfirmarea PDL în poziţia de lider al dreptei – ca mână moartă a stângii, la următoarele alegeri, individul vegetează liniştit. N-are de ce să-şi facă griji! Pe fondul diversiunilor mediei şi a dezbinării generale, are locul lui în facilitarea invazionismului politic infracţional în această societate nefericită.

Ce s-a ales de electoratul de care vorbim? Mai există? …Dacă se scad cei plecaţi din ţară sistematic împiedicaţi de USL să voteze, cei cantonaţi în iluzii perdante create anume în acest scop (precum monarhismul uselist de tip Duda) penelismul reşapat, otevismul- ca sursă de aprovizionare uselistă, ne putem face o idee. Sociologilor le revine rolul calculelor de acest fel. Eu încerc să atrag atenia asupra atitudinilor politice faţă de electorat, element care ar putea avea un rol esenţial pe ultima sută de metri, într-o cursă dramatică cu şanse reduse în acest moment. Să arăt că, indiferent de calităţile etalate pentru a capta electoratul, atitudinea e cea care atrage ori respinge categorii de electorat. Ce n-ar trebui făcut, măcar de aici înainte sau la ce ar fi util să se renunţe:

1. Iluzionarea că aşteptând pasivi compromiterea USL  va ploua cu voturi în ograda lor.

2. Preferinţa pentru trăncăneala prin studiouri versus acţiuni politice cu impact public.

3.  Ignorarea protestelor. Politic, inacceptabil. Susținerea lor onestă cu discernământul impus de motivația lor și de diversitatea situațiilor ar fi mult mai benefică.

4. Ciomăgelile doctrinare: în contextul actual  par nişte dueluri ridicol-anacronice în costume cu lavalieră pe un front în care ţiuie obuze şi zboară bombe.

5. Zăgăzuirea pe criterii politicianiste a afirmării unor noi formațiuni în spațiul electoral de către partidele dominante, deloc favorabilă primenirii clasei politice.

6. Luptele personalizate, din categoria mahalagism politic. Energie consumată prosteşte. Mutarea accentului de pe confruntarea esenţială care interesează societatea pe diferende minore are impact doar la nivel de găști politice.

7. Demonizarea stângii ca doctrină. Există o parte consistentă a populaţiei care n-are o identitate doctrinară clară sau n-are nici o treabă cu asta, oameni care resping netrebnicia uselistă dar nu-s atraşi de o dreaptă înfumurată, uneori discriminatoare.

8. În fine, o fi  modestia virtute moartă, dar nici lauda de sine ca abţibild politic nu cucereşte. În exces, plictiseşte. Iar plictisul alungă. Preferabilă, autoironia.

14 ianuarie 2014 at 07:57 21 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 924.970 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.445 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 924.970 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: