Posts tagged ‘mandatarii corupţiei’

Carlos Fuentes: Jilţul vulturului

postat de tibi în „Biblioteca din chioşc”

Stiu destul de putine lucruri despre Carlos Fuentes si n-am de gind sa “ma dau pe goagal” vorba unui ilustru agramat, ca s-o fac pe desteptul. (numesc ‘a sti ceva’ , de-abia dupa ce parcurg 5-6 carti de, sau despre un autor). Asa ca voi cita de pe pagina de garda a acestui volum, la care fac referire. Precizare : nici aceasta postare nu este o recenzie; nu este decit un pretext de discutii pe teme extreme de actuale, surprinse magistral de acest autor, in aceasta carte. Este daca vreti o invitatie la lectura unei carti, foarte interesante !
“Carlos Fuentes, una din vocile cele mai proeminente ale literaturii mexicane contemporane, s-a nascut in Panama la 11 noiembrie 1928. Fiu al unei familii de diplomati, si-a petrecut copilaria si adolescenta in diferite tari, indeosebi Statele Unite si Chile. A primit numeroase premii literare, printre care premiul Cervantes in 1987 si premiul Principe de Asturias in 1994. Opera sa, cuprinde romane, proza scurta si eseuri. ( aici sint enumerate 27 de titluri – din care din motive de spatiu nu am sa amintesc decit de “Todos los gatos son pardos” tradusa in Romania sub numele “toate pisicile sint negre” pe care mi-a recomandat-o un amic al acestui blog).
Cartea la care fac referire, publicata in 2002 era in momentul aparitiei in romaneste in 2004, la editura Curtea Veche, ultima  scrisa de acest autor extraordinar. Desi catalogata drept fictiune, actiunea fiind plasata undeva in orizontul anilor 2020, cartea  este in foarte mare masura absurd de realista. Dezvaluie brutal, adevaratele ite care se leaga si dezleaga in spatele usilor inchise, la cel mai inalt nivel, pentru cucerirea puterii in stat. Puterea suprema este desigur, “jiltul vulturului” , care simbolizeaza fotoliul de presedinte in politica mexicana. De ce si-a plasat autorul actiunea in Mexic, nu stiu, dar presupun ca a preferat aceasta tara, pentru este un simbol al culturii din America Latina, cultura distrusa aproape integral, de catre ‘omul alb’. Iar intreaga cultura  de tip nou a acestei entitati geografice, este plasata sub semnul  a doua singuratati : “ cea a tatalui venit de peste mari, conqistadorul, si cea a mamei violate de acesta, la chingada. In paginile cartii defileaza o pleiada intreaga de personaje, aproape in exclusivitate de rang inalt ; actuali sau fosti ministri, actualul presedinte si citiva fosti presedinti cu influenta mai mare sau mai mica, plus arivisti aflati in bloc-starturi pentru a se lansa in cursa politica. Toti, minati de un singur tel : “la noapte voi dormi in patul celui invins”!
Se stie bine ca in politica nu trebuie sa ramina nimic scris, compromitator. [ avem si noi pe plan local, exemplu cu biletelul adresat de un PM unui presedinte, pentru interventia la un MJ in favoarea unui puturici ] . De aceea, autorul a recurs la fictiune : drept represalii pentru o anume atitudine politica, intr-o anume problema regionala a Mexicului, SUA ( cine altcineva?)   intrerupe legaturile cu satelitul care asigura comunicatiile. Evident, TV, radio, telefon, internet, etc, nu mai functioneaza. Scenariu cosmaresc ! De aceea, personajele cartii sint obligate sa incalce prima lege a politicii : “ nu trebuie sa lasi nici-o marturie in scris”. Drept urmare, intreaga actiune a cartii se desfasoara pe parcursul 70 de epistole de diferite lungimi, in care autorul, cu o ingeniozitate remarcabila, tese o retea de intrigi, lovituri si contra-lovituri, suspans, amoruri impartasite sau nu, tradari atit in politica cit si in dragoste, amantlicuri clandestine, chiar si citeva accente de roman politist. Extraordinara carte, îti spui chiar  de la primele pagini. Şi impresia asta  se păstrează până la final. Daca pe parcursul lecturii te intrebi permanent, daca ceea ce citesti, nu este chiar purul adevar despre lupta personajelor politice pentru putere, are in final autorul grija sa romanteze intreaga actiune, plasind-o sub semnul imposibilului : evident nu poti sa crezi ca adevaratul personaj principal, aflat tot timpul sub reflectoare, dar de fapt foarte bine ascuns in intentii, putea sa prevada evolutia in timp a unor personaje pe o durata de timp, de zeci de ani. Adica autorul isi ia masuri de precautie, plasind intreaga actiune sub semnul fictiunii.Chiar de la prima epistola, una dintre protagoniste, il avertizeaza pe proaspatul invatacel, nou intrat in politica : …” mi-am organizat viata spre un singur tel : sa fiu politica, sa fac politica, sa maninc politica, sa visez politica, sa ma bucur si sa sufar politica. Acesta-i felul meu de a fi. Vocatia mea”. Acesta, elev sirguincios, parcurge toti pasii necesari pentru a se blinda cu arta machiavelica a deplinei maturizari politice. Isi sapa rivalii, organizeaza rapiri si chiar un omor, corupe, se intilneste cu personaje malefice despre care se aude si se stie ce influenta enorma ( mai ) au, isi ingroapa adinc orice scrupul, minte cu nerusinare si inventeaza vini imaginare oricarui nevinovat ii sta in cale.[parca ne sint familiare lucrurile astea, nu e asa ?] Sigur ca in final, va reusi sa ocupe “ jiltul vulturului”, numai ca de-abia ajuns acolo, incep adevaratele probleme. Pentru ca fusese avertizat : “ Partea proasta la tine […] este ca vrei ca harta si teritoriul sa coincida. Uite ce iti recomand, tu traieste linistit in centrul hartii si lasa teritoriul sa fie cultivat de mandatarii coruptiei […] Te vor rastigni ca pozezi in mintuitor … Nu distruge sistemul. Faci parte din el. Bun sau rau, nu avem altul. Cu ce o sa-l inlocuiesti?” [ Iar va intreb : suna cunoscut, nu e asa ?] Printre lectiile de politica pe care eroul nostru trebuie sa si le insuseasca, mai este una foarte importanta. Si anume, ca toate partidele sint formate din oameni …”cinstiti, atunci cind se afla in opozitie. Cum ajung la guvernare, fraternizeaza si se dau pe brazda dupa vechiul narav …” Si asta pentru ca “cine traieste in afara bugetului ( de stat, subl. mea, tibi ), traieste gresit!” In organigrama guvernamentala, exista si un ministru de stat al locuintei. Acesta, “ n-a construit decit o casa : a lui! Eficienta maxima a unui aghiotant, este atinsa atunci cind “ seful, l-a intrebat pe X ‘cit este ceasul ?’ iar acesta a raspuns : ‘cit doriti dumneavoastra sa fie, domnule Y! Pe parcursul cartii intilnim atitea situatii cunoscute noua, ca uneori ma intreb daca autorul nu s-a inspirat pentru aceasta carte, din iubita noastra tarisoara. Nimic nu lipseste. Nici vinzarea la pret de fier vechi a unor industrii, nici incredintarea la pret de nimic a rezervelor de petrol, nici schemele piramidale de jaf, nici intentia fiecarui presedinte de a schimba constitutia, nici batalia pentru dosare, nimic! Despre Mexic, Alexander von Humboldt ( geograf german 1769 – 1859 ) a spus prin 1800 “ Mexicul e un cersetor care sta pe un munte de aur”!
Despre noi, oare cine a spus “ muntii nostri aur poarta, noi …” ? Si mai trebuie ca personajul nostru sa invete temeinic o lectie : “ intr-o povestie politista, nu aflam decit la sfirsit cine e criminalul. In schimb, in Mexic, indiferent cine e criminalul, victima e mereu tara !”

Teorema : Un politician sarac e un sarman politician.

Corolar:  Pentru pastrarea obiceiurilor, sa incalcam legile.

17 septembrie 2009 at 08:52 65 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 919.796 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.439 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 919.796 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: