Posts tagged ‘Mihai Eminescu’

Constantin Noica: Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românesti

„Eminescu a venit cu mâna plina înaintea nefiintei. Ratacit, nemângâet, ca un suflet fara parte, exact asa cum spunea omul Renasterii despre om cum ca e fiinta ce n-are partea ei, poetul nostru si-a primit lotul, traind pe masura acestuia, în marginile, ba chiar în nemarginile lui.”
Darul ce ni s-a facut prin Eminescu? A aparut în lumea noastra un om care-a înteles sa fie om deplin. Cineva care n-a vroit sa fie al doilea.
…”Nefiinta aduce totusi odihna. Eminescu, neodihna. Nu ne putem odihni în el. Intreg evantaliul lui de deschideri catre lume si cultura se strânge pentru noi într-o inima, care bate. Carui popor i s-a facut darul acesta? O constiinta mai buna, o spusa mai buna si exemplara, au desigur câteva mari popoare si culturile lor. Dar câte din ele au cu-adevarat o inima?” () „Caci nu de judecat critic, de catre noi, este acum Eminescu, ci de asimilat într-un fel, ca o constiinta de cultura de dindaratul nostru de la folclor si pâna la stiintele pozitive, devenind astfel constiinta noastra mai buna, sau poate mustrarea de constiinta a oricarui intelectual, care-i vede necuprinsul, adica sinteza însasi.” () „Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice retinute sau sistemele de filozofie posibile e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ti-l da o constiinta de cultura deschisa catre tot.”
*
UP-date
Revelatoare este ideea lui Noica privind momentul prim al unei culturi, şi anume, acest moment are loc „în ceasul unic, când limba nu este deplin formată şi spiritul culturii nu este încă definit”. Aşa a avut loc cu Homer, Dante, Shakespeare, Cervantes, iar la noi cu Eminescu. Rezultă că nu vom avea un al doilea Eminescu, el devenind arheul graiului şi culturii noastre. Gânditorul de la Păltiniş conchide: „Nu de judecat critic de către noi, este acum Eminescu, ci de asimilat ca o conştiinţă de cultură, devenind astfel conştiinţa noastră mai bună, sau poate mustrarea de conştiinţă a oricărui intelectual, care-i vede necuprinsul”.
„Din caietele lui Eminescu – laboratorul unui mare creator, pot naşte oameni şi creatori”, afirmă Noica. Arheul reprezentat de aceste manuscrise, ar putea modela conştiinţele româneşti. Pot naşte oameni deoarece calitatea fundamentală a operei eminesciene este etica, o etică a nobleţei şi a sacralităţii. Şi generează creatori prin forţa fertilizantă a ideilor sale poetice polarizând către sublimitate. Căci, scrie Noica – „o singură universalitate în adânc îi este dată omului : deschiderea, pietatea faţă de tot”. În unul din aforismele din Jurnalul de idei, Noica scrie: „O naţiune se poate educa printr-un om – Eminescu – şi chiar printr-un singur cuvânt – întru”. Reunind cele două idei – în acest timp al confuziei şi al cataclismelor valorice – ne putem reeduca întru Eminescu, întru unicitatea universului său spiritual. A citi un mare poet există mai multe grade de percepţie, diverse nivele de adâncime. Cel mai la suprafaţă rămâne un critic care face disecţii şi emite verdicte cu aerul justiţiar atoate priceput. Pentru a înţelege pe Eminescu sau Hölderlin trebuie fină sensibilitate poetică unită indisolubil cu deschidere filozofică. Aşa au făcut cu Eminescu, între mulţi alţii, Nicolae Iorga, Dumitru Caracostea, Rosa del Conte, Constantin Noica, Svetlana Paleologu-Matta. Aceştia s-au apropiat de Eminescu nu cu bisturiul, ci cu „simţul intelectului”, de care vorbeşte Grigore Palamas, cu „simţul spiritului”, din concepţia lui Origen, care pătrunde dincolo de raţiune. Scrierile lui Noica despre Eminescu constituie o lecţie de viziune şi vorbire despre o mare creaţie. Iar afirmaţia sa culminativă este aceasta: „Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului.” Dar unii dintre contemporanii ceasului întunecat de astăzi au pierdut cheia. Dacă au avut-o vreodată.

Surse:
http://www.mihaieminescu.ro/critice/noica.htm
http://www.alternativaonline.ca/Tezesiantiteze0905.html

15 ianuarie 2011 at 11:55 78 comentarii

Mihai Eminescu:fragment

postat de Nora in biblioteca din chioşc
via- Andreea Vass – Dan Şelaru

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

Mihai Eminescu pe la 1870-1889

Să-l punem pe bloguri să vadă că ştim.

21 octombrie 2009 at 12:08 53 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.745 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.745 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: