Posts tagged ‘mijlocire’

Cu rost sau fără rost?…

Constantin Noica, afirma că „saltul de la concret la abstract şi de la sens material la sens speculativ” al cuvântului rost ar trebui înţeles ca „rost-deschidere, pe linia lui independentă” ()Ţesătura a fost întotdeauna un model pentru structură şi ordine (de unde şi expresia „ţesătura lumii”, după cum zimţii unui ferăstrău şi aşezarea pe rânduri a cărămizilor şi ţiglelor de pe acoperiş sau a gardurilor dau o imagine a ordinii) () odată cu trecerea lui la sensurile de „noimă, scop, tâlc, ţel; justificare, menire, raţiune” el „este scos cu desăvârşire din orice angajare materială() În opinia filozofului aceste sensuri disparate sunt din nou unite în derivatul rostire, care „nu pierde nici sensurile materiale ale rostului şi urcă în acelaşi timp spre sensurile speculative”. „Termenul rostire reintegrează aceea ce rostul pierduse, anume cuvântul. De aceea: «La început a fost Cuvântul» ar putea mai bine fi redat prin: «La început a fost Rostirea», adică punerea în rost, rostuirea lucrurilor” ( http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1062)
********
Nu-i greu de observat că exact aici e sursa necazului: în deturnarea rostului. Rocada mijlocitorului, a slujitorului de orice fel, spre scopurile sale personale a devenit atât de frecventă încât pare banală. Din trufie şi lăcomie ori din nepricepere şi dezorientare, oricare ar fi cauza, deturnările rostului au efecte din cele mai rele asupra destinelor din arealul lor de influenţă. Fiecăruia dintre noi i s-a-ntâmplat, mă gândesc, să fie îndepărtat de la ceva de interes sau chiar de o importanţă decisivă pentru rostul său exact de către cei care aveau rolul de a-l ajuta să descopere drumul respectiv. De la mulţi dascăli care în loc să deschidă uşa cunoaşterii o transformă într-o trapă de ocolit, la destui „păstori de suflete” ale căror mijloace transformate în scop barează drumul spre înălţimi spiritual-culturale. O mulţime de astfel de „călăuze” dezorientează, strâmbă rosturi, ridică ziduri între noi şi ceea ce am fi putut fi. Ca urmare, mulţi dintre semenii noştri trecuţi prin asemenea exprienţe îşi pierd rostul sau, mai rău, ajung să şi-l trădeze preluând modelul „călăuzelor”, devenind „miliţieni spirituali”, paznici cu catalog, funcţionari terni în halat medical sau în straie preoţeşti. Adică ajung, inconştient de regulă, să contribuie la menţinerea într-o construcţie anapoda a societăţii sinonimă cu lipsirea ei de libertate reală. Transmise de la o generaţie la alta, ipocritele standarde (auto)mutilante mental generate de ideologizare, mai ales în totalitarism, îşi continuă glorios efectul de devalorizare umană și în postcomunism. Proclamând supremaţia lui „a avea”, antrenând o bună parte a societăţii în cuşca egoismului şi a lăcomiei, lipsind-o de aripile lui „a fi” ale rostului ordinii creatoare, o condamnă la ură și anarhie, îmbătrânind-o prematur,

16 ianuarie 2011 at 15:01 80 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.020 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.020 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


<span>%d</span> blogeri au apreciat: