Posts tagged ‘Monica Macovei’
„O analiză a acestor cauze nu este suficientă ”
14 noiembrie 2014, Klaus Iohannis discurs în campanie: „Trebuie să înțelegem că o Românie în care politicieni și oameni de afaceri se unesc într-o alianță nocivă pentru a devasta bugetul public este o România asasinată. Nu trebuie să ne ferim de aceste imagini și nici de această etichetă. Ele arată de fapt cum am ajuns ca societate, unde suntem și, mai ales, cât de urgentă trebuie să fie schimbarea”.
17 decembrie 2014, Klaus Iohannis, președinte ales, recomandă PNL ca-n locul lăsat vacant ca urmare a victoriei sale în alegeri, să fie aleasă la conducerea partidului deputata Alina Gorghiu.
Politic, Alina Gorghiu s-a făcut cunoscută în februarie când împreună cu cinci colegi parlamentari a depus la Senat propunerea de legiferare a trecerii Oficiului Național al Registrului Comerțului de la Ministerul Justiției în parohia Camerei Naționale de Comerț și Industrie. Deputata liberală, membră a Curții de Arbitraj Internațional pe lângă Camera de Comerț, dădea curs astfel doleanței șefului CCIR, liberalul Mihail Vlasov, care le ceruse președinților de camere din teritoriu să susțină această „nevoie”. Nevoia fiind de cei peste 100 milioane anual plus activele Registrului, totalul afacerii ridicându-se la vreo 240 milioane lei. (Nu prea mult: România un pic asasinată.) Declarată neconstituțională de CCR, legea Gorghiu&comp a fost totuși, avizată pozitiv de Consiliul Legislativ, considerându-se că, dacă şefii registrului sunt numiţi de stat, e legal. Din fericire, nouă directori din teritoriu au refuzat, declarând că Registrul Comerțului ar deveni, legal, „instrumentul discreţionar de şantaj şi manipulare al preşedintelui Camerei de Comerţ”.
Monica Macovei, februarie 2014: „In niciun stat membru din UE Registrul Comertului nu se afla la o organizatie privată. In două țări e la Camera de Comerț, dar acolo Camera este instituție publică. O astfel de decizie ar risca sa declanșeze imediat o procedura de infringement împotriva Romaniei”.
În prezent, domnul Mihail Vlasov face pușcărie pentru corupție. Iar doamna Alina Gorghiu tocmai a fost aleasă ca președintă a PNL.
14 noiembrie, 2014 Klaus Iohannis, discurs de campanie:
…”O analiză a acestor cauze nu este suficientă pentru a înlătura efectele. Pentru aceasta este necesar un amplu proces de asanare a clasei politice și de mult curaj și instransigență din partea tuturor instituțiilor responsabile. Nu cred că e imposibil, e doar greu. Și asta e motivul pentru care cer cetățenilor României, societății civile, profesioniștilor și instituțiilor să se mobilizeze exemplar”
Dormi liniștit! Pentru tine, Ghe. Ursu, I.P. Culianu, C.Panait… – cu dosare spălate de primenitele SIE și SRI – magistrații reformați de SIE/SRI șterg cu eroism urmele criminale în statul de drepți! (2/5)
Un rezultat deloc întâmplător
Amintiți-vă de modul primitiv, viclean, în care s-a instalat la putere useleul în 2012! L-am socotit pe bună dreptate o nenorocire. Economic, cel puțin, isprăvile guvernului&parlamentului în cei doi ani jumate ne vor costa serios abia de aici încolo. Totuși, dacă ne gândim bine, există și altă față a lucrurilor. Cea pe care n-o vedeam atunci. Mai sigură pe atotputernicia aparatului ei politico-mediatic decât în toată perioada postdecembristă, șleahta aparatnicilor de partid s-a dezlănțuit într-un dezmăț al minciunilor fără limite, al jafului și al propagandei nerușinate cum nu s-a petrecut nici pe vremea împușcatului. Doar justiția a reușit să le tulbure avântul deși, nici o clipă, monolitul corupților nu s-a îndoit că va reuși să-i pună căpăstru. A fost nevoie, prin urmare, de acești peste doi ani de erupție a corupției politice pentru a genera valul uriaș de revoltă socială. Exprimat prin vot de două treimi din conaționalii din țară și de afară a oprit pericolul iminent de instaurare a unui stat mafiot totalitar.
A fost nevoie însă, și de războiul, epuizant și pentru noi, al președintelui cu premierul, pentru că a pus permanent în evidență găunoșenia personajului fabricat politic, setat pe „jos-băsescu”, mânuit de indivizi rapace din partidul oligarhiei social-democrate și de transpartinici expirați, gata să pună botul la orice mânării. O luptă inegală, singulară, cu aparatul politico-mediatic pesedist, în absența,quasi totală, a opoziției.
A fost nevoie și de intrarea în competiție a Monicăi Macovei care, cu o mână de voluntari și un număr crescând de susținători, a marcat excelent în primul tur. Iar conduita ei admirabilă din turul al doilea a contribuit din plin la acest rezultat. Și anunță un curent politic înnoitor în perspectiva 2016.
A fost nevoie de evoluția surprinzătoare a candidatului însuși, pe ultima sută de metri, de angajamentul lui convingător, cu propuneri concrete, pentru apărarea statului de drept. Cu asta, am uitat de laudele pe care i le aducea lui Crin Antonescu până mai ieri, de măruntele lui aventuri imobiliare din Sibiu și de problema cu incompatibilitatea. Nu și de lucrurile bine făcute. Sper să nu avem parte de o dezamăgire. În acest moment, cel puțin, pare decis ca, împreună cu cei care l-am votat, să scoată țara de sub dominația politicienilor corupți. inclusiv a celor din alianța care-l susține.
Spume toxice
De cum s-a isprăvit bâlciul electoral, spuma fesenistă a reumplut paharul dreptei. Reluate, într-o formulă mereu mai toxică, manevrele care mimează coalizarea „împotriva răului comunist” (fesenist, pedeserist, penelist, vadimist, pedelist, udemerist, uselist, pesedist) şi chiar „dizidenţa”, domină de un sfert de veac politica autohtonă asigurând continuitatea răului comunisto-securist cu integrarea pe parcurs a mulţime de alte rele într-o formulă de neînvins a prăpădului naţional. De fapt spuma asta tinde să nu lase nimic neacoperit până când infernala formulă „toţi sunt la fel” devine de necontestat. Suntem mai aproape ca niciodată de acest moment: cu măşti revopsite şi uniforme schimbate de sub care duhneşte jegul depus şi nespălat în timp, duşmanii de ieri se pupă din nou, în acelaşi stil ipocrit. Ştiind că nu există alternativă la perenul uselism, jocurile se reiau periodic la aceeaşi masă a imposturii. şi pe stânga şi pe dreapta.
Din spuma asta au evadat, totuşi, o mână de oameni de care ne-am legat speranţele. Departe de a fi perfecţi, prin tot ce au realizat în timp au depăşit fesenismul dar nu l-au învins. Dac-ar fi rămas alături în acest crucial an 2014, prin ei, ţara ar fi avut altă perspectivă. Motive minore i-au îndepărtat unii de alţii exact când statul de drept avea cea mai mare nevoie de ei. Împreună. Am dorit ca Monica Macovei să ajungă europarlamentar, mă bucur c-a ajuns dar, nu pot să nu spun, în preţul acestei victorii intră şi victoria tristă a refesenizării. Am sperat ca PMP să fie partidul care, în fine, îngroapă fesenismul dar, nu pot să nu spun, în preţul eşecului său intră şi efectul viruşilor fesenişti pe care-i poartă, chiar dacă stă mult mai bine cu imunitatea decât celelalte. Per total, o victorie a la Pirus în care rolul principal, de departe, l-a jucat cu asupră de măsură, URA. Dacă M.Macovei a dus o campanie pozitivă de mare impact prin contrastul cu găunoşenia roşie, o cohortă-ntreagă de susţinători au făcut, în schimb, o furibundă campanie anti-PMP& anti-TB. Cu efect instant de ridicare a PSD&FSN. Şi un impuls dat URII.
Nu trag concluzii, departe de mine să spun ce-ar trebui făcut. Ce vor decide de aici încolo protagoniştii va fi la fel de vizibil ca şi ce au lăsat în urmă. Un singur lucru aş adăuga: dacă vor continua să trudească pe drumul URII, vor dărâma tot ce-au construit.
Vagoane, căutăm locomotive
O catastrofă electorală ca aceea petrecută în România 2012, ale cărei urmări asupra fundamentului statului şi axiologiei valorice a societăţii se amplifică cu fiecare zi, ar fi trebuit să inducă nevoia de reformare rapidă a dreptei în interiorul său. Mai necesară decât demonizarea duşmanului, ar fi fost analiza neputinţelor proprii, urmată rapid de reconstrucţie şi relaţionare activă cu electoratul. Să intervină specific şi solidar pentru a limita efectele atentatelor demolatoare la ordinea constituţională. Să conlucreze sinergic pentru a apăra statul de drept. Să acţioneze pentru a preveni repetarea unor asemenea situaţii. Cum contracarează, însă, în realitate, partidele de opoziţie, presa, societatea civilă, declinul instituţional economic fără precedent, într-un an electoral crucial?
Pe post de opoziţie, continuă să fie, pentru încă vreo 11 luni, preşedintele. În urma lui, peronul de pe dreapta ar putea rămâne relativ pustiu. Nici nu e nevoie s-o afirmăm, o face useleul menţinând josbăsescismul ca obiectiv nr.1 de atac de la un cap la altul. Vina de a fi pus justiţia în libertate, în cazul lui, nu e prescriptibilă. Măcar Monica Macovei, autoare a reformei justiţiei, şi-a găsit o linie funcţională de interes juridico-politic, ceva turistic, un fel de „mocăniţa”. N-a trecut mult de când TB şi MM erau locomotivele de necontestat ale trenului democraţiei. Dacă opţiunea politică a MM, legitimă din punctul ei de vedere, fracturează electoratul dreptei, baricada penibilă ridicată de nişte oengişti&jurnalişti care aruncă cu petarde în numele ei ori e pură prostie, ori are scopul să transforme diferendul între cei doi într-o deraiere nefericită. Asta-n timp ce PMP, cu sau fără anexe pufăind ca locomotivele lui Watt, mai are mult până a a deveni forţa capabilă să absoarbă energia publică şi să o canalizeze spre un alt tip de politică. Iar pedeleul lui blaga îşi (re)confirmă statutul de partid-SRL cu organizare internă eficientă exclusiv pentru membrii lui şi aproape nul ca voce critică.
Mai rămâne o-ntrebare în pustiu: Unde e legătura cu societatea? O întrebare tabu pentru pseudo-opozanţi. Normal ca nici zona numită societate, greu accesibilă de la înălţimea suficienţei şi intereselor lor, să nu fie câtuşi de puţin interesată de ei. Nu au fir direct cu populaţia nici măcar cât aveau activiştii PCR chiar dacă discursul e la extrema opusă. Ca şi elita comunistă, consideră că onorurile li se cuvin şi că la un moment dat, poporul păcălit de usele o să fie fericit să le pupe poala pentru teoriile, ideologia şi, mai ales, pentru statutul lor de intelectuali politici. Iluzii! Lumi paralele într-o ţară captivă aceleiaşi gândiri de castă unde bătăliile ideologic-doctrinare ale dreptei se manifestă- dacă nu prin batjocuri directe la adresa prostimii, prin dispreţ implicit. Ţânţărimii arogante de pe dreapta extremă, ca şi usl-ului, pare chiar a-i prisosi poporul. Ameninţările la adresa drepturilor cetăţeneşti, abuzurile şi lipsurile materiale care au scos deja oameni în stradă aruncând ici-colo, sămânţa revoltei sunt mai puţin importante pentru ei decât atacurile personalizate şi micile lor interese de partid. Nici faptul că în 2014, potrivit The Economist, România intră-n clasa ţărilor cu un risc ridicat de revolta alaturi de tari ca Brazilia, Belarus, Turcia, Bulgaria, Ucraina, China, Croatia, Spania, Iran. Probabil, în trufia lor îşi închipuie că alegerile vor fi câştigate pentru ei de lobby-ul din partea RMGC &CHEVRON & ura faţă de jandarmii lui ponta. Sau, că pot să se aleagă singuri.
ultimele comentarii