Posts tagged ‘Monica Macovei’

Lănci tocite

Parc-am vieţui într-un beci din care nu reuşim să ieşim la lumină, deşi există o scară spre ieşire. Momentul validării constituţiei lui Antonescu ar fi similar cu o blocare, legală, a chepengului. Preţiozitatea d-lui Antonescu care mimează cu gravitate responsabilitatea faţă de ţară şi popor jucându-se de-a constituţia-cu-dedicaţie l-ar face şi pe Iorgovan să se răsucească-n groapă. Şi nici că exista un constituţionalist mai nimerit decât dl. Pârvulescu, inventatorul pseudonominalului original care a umplut până la refuz, parlamentul! Un legislativ de care se dezic acuma până şi beneficiarii. Cei care i-au dat legea pe mână ca s-o facă pe pofta lor- aşa cum i-au dat acum, şi proiectul constituţional! Dar cum fiecare amendament, o nouă stupizenie pare un angajament hotărât al constituţionaliştilor, reacţiile avizate n-au întârziat.

Cât pot contracara, însă, analizele pertinente, tăvălugul constituţionalist? Înţeleg, oare, alegătorii, ce ar însemna să intrăm în regimul respectiv? …Ca să observi clar, ca la un aparat cu raze xxx, ce au în minte jucătorii politici, e destul să fii atent la reacţiile într-o situaţie-surpriză. În cazul de faţă, anunţul-şoc al preşedintelui Băsescu privind declanşarea procedurilor pentru un nou referendum(o temă de tocat care va surclasa şi inundaţiile) a avut efectul instantaneu al unui indicator. Cele mai semnificative, însă, rămân reacţiile la cald. Monica Macovei, 11 iunie, fermă ca totdeauna: “ orice prevedere introdusa in Constitutie care nu respecta rezultatul referendumului valid din 2009, adica nu respecta suveranitatea poporului exprimata prin referendum, asa cum prevede articolul 2 din Constitutie, este neconstitutionala”.

Nici Monica Macovei, nici alţii care au semnalat, repetat, nulitatea constituţională a proiectului n-au cum stopa, totuşi, marşul constituţionaliştilor spre victoria definitivă a imposturii politice. Rămâne opoziţia CCR, dacă va funcţiona! În caz contrar…

Pe partea opusă, un peisaj accidentat demn de studiu. Pentru PNL-ul dlui Antonescu ca şi pentru alte nuclee zise de dreapta, parcă s-a anunţat codul violet! Dacă anteniştii au intrat în delirium folcloric, nici la vârful de lance FC n-a prea fost entuziasm. Cu excepţia monarhiştilor d-lui Pavelescu, ţinuţi până acum sub obrocul republican al lui MRU, cărora anunţul prezidenţial le-a venit ca o gură de oxigen, ceilalţi par a fi suferit un şoc (nu se poate! ce, asta-i coabitare?)  Câţiva au uitat instantaneu de chemările „la unificare” şi au sărit să denunţe populismul prezidenţial. Culmea au atins-o, însă, unii dintre cei care s-au grăbit să se dezică gălăgios de preşedintele coabitant. Dezamăgiţi din nou, de data asta fiindcă preşedintele le anulează acuzele, că nu se dă bătut, că n-a renunţat la ultimul prerogativ prezidenţial pe altarul coabitării, au sărit ca arşi şi au tras alarma: pericol îngrozitor! De nervi, nici n-au avut timp să se mire cât de îngrozitor se contrazic pe ei înşişi. Să denunţi un proiect penibil dar să faci crize de furie, totodată, la anunţul eventualului referendum, adică a unicei soluţii concrete pentru a stopa nenorocirea aia de proiect, iată un record absolut de ipocrizie.

12 iunie 2013 at 15:55 79 comentarii

Încăierări primăvăratice

Ca-n orice bătaie generală îţi trebuie un timp să vezi cine dă în cine, de ce  şi cu ce. E nevoie să intri niţel în teren, să simţi pulsul luptei şi să vrei să-nţelegi ce anume-i animă pe combatanţii de toate soiurile să-şi arunce orgoliile în luptă, să-şi pună piedici, să-şi amintească (taman la ţanc) de eroismele lor formidabile- de-acum regretabile, să-şi arunce ochelarii,  sprayurile, brichetele-n foc şi să  se creadă haiducii lu’ şapte cai. Trecerea abruptă de la „preşedintele nostru” la un fel de „hai, siktir„, amintind de „ieşi afară javră ordinară” care pare a ţine de soluţii concrete, pentru unii-  te duce cu gândul la labilitate emoţională, la lipsă de stăpânire de sine şi de tact. Nişte caracteristici psiho-comportamentale care denotă un corp social reactiv, indiferent de profesie, educaţie  şi de calităţi intelectuale. A boldui apăsat ce nu bate cu vrerea personală, a exagera ori a sublinia denigrator o poziţie care pe bună dreptate nu e ce ne-ar fi placut, seamănă a isterie muierească.
*******
Există, poate, şi aspecte pe care nu le ştim, dar din ce se vede se pot identifica câteva moduri de raportare la situaţia legată de numirea procurorilor:
1. Poziţia realistă şi conciliantă, de nevoie, a preşedintelui care a obţinut tot ce se putea obţine  în condiţiile supremaţiei politice a usele şi în limitele legii actuale .
2. Atitudinea integră a d-lui Morar în acord cu ce a făcut, cu ce este şi cu ce sper s-ajungă în viitor având susţinerea unui număr apreciabil de magistraţi, şi a opiniei publice, binevenită ca semnal din partea instituţiei temelie a statului de drept.
3. Poziţia fundamentalistă a unor lideri de opinie care se comportă mai ofensiv decât magistraţii, integrând în subtext  şi idiosincrazii nevindecate (de tipul presupuselor jocuri politice dedicate  Elenei Udrea-  etc) Reactivismul excesiv- la limita paranoiei, într-un moment politic extrem de sensibil-  îi împiedică pe unii să vadă că asta nu ajută justiţiei dar ajută-n schimb, useleului şi varanului. Nu par (sau nu vor) să conştientizeze că marja de manevră a preşedintelui în raport cu premierul- care are, totuşi, pâinea şi cuţitul- nu poate trece de  o limită.
4. Poziţia previzibilă, lemnos-speculativă, a micilor politicieni pentru care astea-s ocaziile fericite în care speră  să ciugulească din balta tulbure ceva electorat.
*******
Şi o intervenţie pe care o împărtăşesc-  dar cu aceeaşi observaţie:  nu oferă şi soluţii politice viabile. Fiindcă nu le are. Cum nu le are nici Morar. Nici preşedintele.
Mihai Poliţeanu (asistent al d-nei Monica Macovei la PE):
1. Propunerile, asa cum au fost facute, sunt legale. Legea spune clar ca ministrul Justitiei propune, CSM da aviz neconform si presedintele numeste;
2. Consider ca in continuare ca legea nu e proasta, chiar daca rezultatul nu convine. Ea impune o responsabilitate maxima, publica, pentru nominalizari si numiri. Va amintesc ca alternativa e votul secret in CSM, adica spalare pe maini;
3. Criteriile de selectie, asa cum au fost ele cerute de Comisia Europeana sau de societatea civila, nu intra in contradictie cu legea. Ele asigura, suplimentar, o necesara transparenta si responsabilitatea decidentilor. (…)
4. Propunerea lui Ponta pentru Parchetul General este o catastrofa care are arata speranta, daca nu intentia, de a dinamita rezultatele acestuia;
5. In legatura cu DNA: procuror sef  trebuie sa fie un procuror din cadrul institutiei. (…)

5 aprilie 2013 at 16:34 38 comentarii

Comportament şi caracter

Există atâtea forme de inteligenţă distincte, încât a aprecia gradul de inteligenţa a unei persoane pare a fi din capul locului o întreprindere nesigură. Inteligenţa comportamentală e totuşi forma cea mai acceptabilă, spun profesioniştii în materie. O apreciere pe care o regăsesc în ce spune Andrei Pleşu despre MRU când admiră “abilitatea lui Ungureanu de a naviga în ape tulburi şi de a face faţă cu succes oricărei situaţii dificile” şi subliniază calităţile  care-l definesc: “dimensiunea culturală, politeţea şi simţul oportunităţii şi al orientării politice“. Un crochiu în care, în câteva linii, politicianul  e prins tridimensional şi exact. Pot spune, pe deplin convinsă, că primele două merită lăudate! Doar în privinţa “navigatului în ape tulburi“ -cu argumentul istoric al demisiei lui onorante din guvernul d- lui Tăriceanu, ceva nu merge azi. E contrazis de tot ce a dovedit recent, mai mult sau mai puţin discret, de când a fost debarcat, prin mânăreli politice, de la şefia guvernului PDL.

Vreau sa vă amintesc că aşa au început toate marile schimbări. Mahatma Gandhi a început prin a protesta pentru dreptul de a călători la clasa I a unui tren. A fost bătut şi aruncat afară din tren. A doua zi, a revenit. Şi a călătorit la clasa I”, declară MRU în discursul inaugural al alianţei second-hand din care vrea să facă  o confecţie haut-couture. Probabil există momente în viaţa unui om, a unui politician, când consideră că e vremea să renunţe la personajul A (MRU cel istoric din descrierea lui Andrei Pleşu, buşit acu’ un an) în favoarea personajului B (MRU, actualul  care „face sacrificii” nedându-se în lături de la machiavelisme de orice fel: de la compromisuri etice până la blaturi cu “inamicii”). Comportament inteligent, apreciat cu deosebire la noi.  Doar că n-are a face cu caracterul, aşa cum nici vorbele nu-s în potriveală cu faptele -fără ca asta să deranjeze pe prea mulţi.

Domnul MRU a ales nu doar episodul  indian  ca  parabolă  a destinului său de om dat jos abuziv din  guvern care se urcă iar în trenul puterii -clasa I -cu o formaţiune plagiată după una defunctă- ci şi momentul politic. Peste câteva zile pedeliştii îşi decid destinul iar oportunitatea unei presupuse prăbuşiri definitive a PDL (intens vehiculată)  e mană cerească: ce navigator în ape tulburi, n-ar specula-o?…  În plus, după cum reacţionează staful lui MRU (nu, nu el, personal!  :)) se simt deranjaţi de susţinerea populară de care se bucură Monica Macovei ca reper al anticorupţiei, al integrităţii, al potrivelii vorbelor cu faptele. Unii se manifestă ca-n campanie, ca şi cum la sfârşitul săptămânii ar avea loc un scrutin la care boborul va alege între Gandhi-MRU şi reformiştii PDL. (plus un referendum pro- shengen, viabil peste câţiva ani!) Un moment numa’ bun pentru domnu’ MRU ca să aplice nişte învăţături de la cei care l-au dat jos din tren pe Gandhi.

18 martie 2013 at 14:21 40 comentarii

Insuportabila integritate şi irezistibila duplicitate

Ce ar fi însemnat ca prin 2005 -2006, având în vedere corupţia din justiţie, Monica Macovei -ministru la acea vreme, să fi spus că sistemul nu se poate reforma şi, ca urmare ar fi nevoie de o justiţie de import? Iluzie, nu? Ceva demn doar de o nouă republică. Utopia! …Şi ce ar fi urmat dacă, socotind că e inutil şi primejdios, ar fi decis să stea locului, să nu deranjeze muşuroaiele cu furnici roşii? Oare s-ar mai fi urnit vreodată lucrurile? S-au urnit, cum  ştim, numai că realizările din justiţie  în ultimii ani au avut ca preţ un tsunami mediatic neîntrerupt de ură contagioasă din partea muşuroaielor de care vorbeam… N-avem de unde  importa nici instituţii, nici partide politice, nici altă societate! Iar epurarea, ca măturare a drumului pentru ascensiunea liderului e tot ce poate fi mai anti-integritate. O demenţă! Prin urmare, unica soluţie de a accede într-un mediu normal e reformarea din interior. Reforme cu reguli simple şi criterii traduse-n fapt, nu servilismul faţă de lideri! Un drum ocnă de greu dacă ne gândim cât de puţini sunt cei consecvenţi viziunii înnoitoare, cei rezistenţi la ofensiva denigratoare şi cât de mulţi sunt ceilalţi, cei obedienţi ori nepăsători, sau cei care pur şi simplu se simt acasă în mlaştină. Dar mai dăunătoare decât toate e duplicitatea trădătoare, greu previzibilă ori nesesizabilă de la bun început, a unor companioni de drum.

Octombrie 2011: Cu o tenacitate si principialitate care o singularizează în politica romaneasca, Monica Macovei reuşeşte, în fine, să impună, ca pe o doctorie amară, Codul Etic, în PDL! Criteriile de integritate- care în urmă cu cateva luni fuseseră votate doar de ea, de  Cristian Preda si de Sever Voinescu din partea Consiliului National de Coordonare, toţi trei fiind linsaţi politic într-o sedinţă de înfierare, de data asta au fost acceptate. Monica Macovei era încă necesară! Venea anul 2012, alegerile, dădea bine ca partidul să fie perceput ca vârf de lance reformator în acţiunile de stopare a corupţiei politice. Cât de reformator, s-a văzut un an mai târziu, când comisia de etică ARD intrase-n acţiune. Când s-a văzut  faptul că domnii Blaga şi MRU au exact aceeaşi viziune.  Nu pro-etică, ci pro-corupţie, cel puţin pentru pătaţii din partidele lor. O viziune tradusă într-un troc mizer care le facilita liderilor asociaţi  accesul în parlament. Atât şi nimic mai mult. MRU nu-şi manifestase atunci intenţia să intre în PDL-ul lui Blaga perceput la vremea respectivă ca un luzăr electoral cu partidul lui cu tot. Iar dacă unii n-au văzut  nimic din toate astea şi s-au iluzionat că MRU are datele unui exponent integru al anti-corupţiei politice era destul să ia aminte la atacurile varanice la Macovei de pe portalul asociat lui, pusă la pachet cu Pippidi şi Weber ca „trio Soros siamez”.

up-date
O probă proaspătă la cele spuse mai sus, privind duplicitatea personajului  ( aici)
„Şi cred că îi datoraţi scuze Monicăi Macovei. Fără dânsa, ceea ce se numeşte „independenţa Justiţiei” – pe care vă închipuiţi că o apăraţi de una singură – nu ar fi existat. Momentan, vă aflaţi pe aceeaşi listă selectă de denigratori ai Monicăi Macovei alături de Dan Voiculescu şi baronii PSD”

 

 

5 martie 2013 at 15:41 86 comentarii

Colivie cu buldog

Ştiţi, poate, pilda aceea des auzită pe  la cursurile antreprenoriale, cu colivia larg deschisă din care, totuşi, păsările nu vor să iasă!…  Cred că în acest moment suntem în faţa unei asemenea provocări. Fiindcă schimbarea sensului politicii şi destinului ţării poate-ncepe cu un pas. Pasul înseamnă acum intrarea-n competiţia internă dintr-un partid aflat pe butuci, a unui grup politic decis să recupereze tot ce are valoare acolo şi să-ncerce relansarea lui. Faptul că o mână de oameni are curajul să arunce mănuşa întreg blocului partinic autohton pare o nebunie! O nebunie de care e imperioasă nevoie, şi urgentă, nu doar gândindu-ne la suficienţa şi aroganţa din vechile formaţiuni ca şi la pasivitatea celor mai noi înghesuite deopotrivă în coliviile obedienţei faţă de şefi, indiferent ce afişează la faţade, ci şi pentru eliberarea din starea de apatie şi lehamite a unei societăţi în derivă care nu mai aşteaptă nimic bun de la politic. Ieşirea din colivia sufocată de murdărie ar fi astfel, pentru un partid, mai apoi şi pentru societate- o chestiune de minimă voinţă.

*
Nu ştiu cât popor a evoluat, a devenit imun la bombardamentul otrăvit al oştilor anti-justiţie care ne ţin în carantină la uşa civilizaţiei occidentale (bună rea, cum e) dar nu pot să nu observ că cel puţin într-un stand zis „pro- dreapta” câteva voci îndeamnă bietele zburătoare să uite că au aripi. Vor să le convingă că afară din colivie e haos, adică tot între zăbrele e mai bine. Ori, dimpotrivă, dat fiind că situaţia e atât de groasă, e cazul să ne vedem de drum, care-ncotro şi-n toate direcţiile că aici s-a terminat! Plus mizeria, lansată tot din canal, că Monica Macovei, în ciuda înaltului ei statut în vest, ar fi, ţineţi-vă bine, nici mai mult nici mai puţin, pionul unui plan malefic pus la cale în est , de care ea nu e conştientă. Noroc cu ei şi conştiinţa lor! …Care ei? Ce vor? Curat libertate tâmpă de expresie! (Chiuariu, ia notiţe!) În timp ce Monica Macovei cu nedezminţita ei îndrăzneală îi înfruntă deschis pe protectorii corupţiei, nişte nimici sar ca arşi să anihileze suflul înviorător, nu cumva să producă efecte! Decodificat-  înapoi, proştilor, în colivie, că doar aveţi buldog de pază

27 februarie 2013 at 13:03 43 comentarii

Atunci şi acum

La masa puterii au ajuns mai mulţi ca niciodată şi prada de-mpărţit nu mai e atât de uriaşă ca pe vremuri. Slugile iau locul stăpânilor şi cozile de topor devin săbii ninja. Lumea dă din umeri: ce să-i faci, asta-i politica; un partid nu e pension de domnişoare şi nici şcoală de maici! Aparatnici comunişti şi securişti-  de carieră,  azi coloraţi în fel şi chip, au ieşit triumfători, după recentele alegeri, ca rahatul la suprafaţa apei! Iar de la nişte stabilimente politice profitabile pentru borfaşii care se-nghesuie democratic acolo nu poţi pretinde vreun respect pentru lege, pentru ţară şi oameni. Se joacă la cacealma, pe măsluite, cu interesele ţării şi viitorul ei, pe masă şi pe sub masă. După atâtia ani de la masacrul din decembrie, aceleaşi ganguri rivale care s-au îndeletnicit cu jocurile sângeroase de atunci, refreshuite între timp, le vedem jucând acum nestingherite, tot la masa roşie a poftelor lor.

Ceeace aştepta o mare parte a electoratului şi era posibil în precampanie, când a lipsit un singur vot ca să fie scoşi de pe listele ARD-ului (în principal ale PDL-ului) câteva zeci de personaje sancţionabile juridic, nu mai e posibil acum! Atunci, nişte indivizi importanţi cu rol de decizie politică şi-au bătut joc de ideea de etică, au luat în râs criteriile care, aplicate, ar fi  demonstrat că între politică şi moralitate poate exista compatibilitate! Iar alegătorii, vreo zece milioane (nu suporterii de partid) au priceput că-şi fac speranţe degeaba şi au tratat alegerile-n silă aşa cum meritau!

Observ că se face o confuzie regretabilă între ce ar fi trebuit făcut atunci şi ce e posibil acum. Atunci Monica Macovei era în fruntea comisiei de etică, acuma e doar un candidat la şefia partidului în care au rămas majoritatea pătaţilor, adică aceia pe care-i considerase incompatibili cu  exigenţele unui partid mai curat. Altfel spus, candidata Macovei e la mâna lor. De una singură,  e limpede că are şanse minime. În acest context, găsesc realistă intervenţia preşedintelui Băsescu, ştiut susţinător al reformiştilor, prin care o aduce şi pe Udrea mai în faţă-  ca şi  ideea unei şefii colective conjuncturale avansată de Cristian Preda. Diferenţa uriaşă între ce se putea face în ajunul alegerilor parlamentare şi ce se mai poate face acum la nivelul acestui partid,  singurul iniţiator al reformării statului din cei 23 de ani, schimbă complet posibilităţile de acţiune, în ciuda reacţiilor previzibile, în funcţie de coterii şmecherii şi cumetrii, care au apărut în sfera politică şi publică. Nu şi modul de a  privi situaţia al unor  jurnalişti, altfel verticali, care par să confunde acum cu atunci.

22 februarie 2013 at 13:27 135 comentarii

Totul sau nimic?

O dreaptă făcută ţăndări vrea şi acum „Totul sau nimic”.  Mărginindu-se în a-şi clama revoltele ei legitime, captivă în indignările şi purismul ei radical, nu pare să-nţeleagă că formula asta rareori e câştigătoare. Mai ales în politică- în ce se petrece acum, aici! Fără blestemul ocupaţiei unei protipendade politice puse pe jaf am fi fost departe, da, ştim asta, dar există şi alte cauze care ne ţin sub ocupaţia prăduitorilor. Dacă firul roşu n-a dispărut din politică şi instituţiile statului iar acoperirea constituţională şi legislativă a hoţiei sub toate formele pare perenă, o cauză esenţială   a fost şi rămâne disproporţia între aspiraţiile etice reprezentate  de valorile statului de drept ale unei minorităţi şi nevoile lipsite de dimensiuni sociale ale unei mari părţi din populaţie. Nimic de mirare: cu o societate civilă politizată şi  o educaţie şcolară abramburită, situaţia a coborât sub punctul critic. Discrepanţa s-a accentuat fără ca vreun altoi politic sănătos să însănătoşească rădăcina bolnavă a politicului şi nici să fie-n stare să ridice exigenţele electoratului.
*******
Să nu ne imaginăm că grefa, altoiul ăsta ar fi din cosmos. Nu, e tot din pământul nostru. E vorba de oamenii sănătoşi, întreprizi, cu motivaţii superioare care vor să schimbe-n bine soarta semenilor. Sunt însă, foarte puţini.Vorbim de cei cunoscuţi ca reformişti politici. Şi-n general, de cei capabili să evolueze. Departe de a fi perfect, Băsescu e un asemenea om. Recenta lui intervenţie mă face să cred că şi controversata Udrea- pe drept şi, uneori, pe nedrept, blamată, ar fi capabilă să-i urmeze modelul! Rareori, însă, evaluarea are-n vedere şi aspectele pozitive din evoluţia unei persoane – care ar estima parcursul ei în viitor. De regulă priveşte doar înapoi axându-se exclusiv pe defecte; poate din lipsa unei optici din mai multe unghiuri ori din refuzul ei. Victoria Monicăi Macovei la şefia PDL ar fi idealul! Dar mă tem…  Situaţia e atât de dezechilibrată, de nefavorabilă, încât un compromis pare mai raţional. O formulă realistă cu şanse de reabilitare a pedeleului dar şi de echilibrare, oarecum, a spectrului politic ar fi triumviratul  de conjunctură cu trei copreşedinţi, propus de Cristi Preda. Dincolo de diferenţe, o cooperare ar reduce riscurile, ar elibera partidul de efectul Blaga, l-ar orienta pe direcţia reformării.

21 februarie 2013 at 12:50 61 comentarii

Articole mai vechi Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.131 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.131 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: