Posts tagged ‘mutaţii’

Politică sau politizare?

…Cine mai ştie ce e normal, demn şi folositor în lumea noastră de acum?
Câţi conştientizează că parazitarea societăţii prin politizare excesivă face din libertate un teren al dezorientării, al pierderii de orizont, un spaţiu în care orgoliile primitive descalifică sensul valorilor? Orice mesaj, până la urmă, poate fi folosit în alt scop decât cel în care a fost gândit. Nu vreau să spun ca acesta e un război al mesagerilor, dar e evident că nu poate fi purtat decât prin ei. Mesagerii înşişi, în bună parte,  nu par a fi conştienţi cât de des se folosesc de mesaje induse sau se lasă folosiţi la rândul lor. Aşa numitele autoelite, repere impuse, nu reprezintă, de fapt, înainte de orice alt merit, efecte ale politizării? Nu cumva, sunt şi cauzele ei? Derivate din tehnologiile de politizare perfectate de defunctul regim comunist, mijloacele de impunere a noilor structuri au fost şi sunt însă, incomparabil mai perverse şi mai diversificate. Nici nu pot fi altfel în noile condiţii şi cu concursul noilor tehnici de marketing. Nu sunt greu de identificat dacă eşti atent la criteriile cu care jonglează… Doar printr-o criterializare strict arondată intereselor meschine de grup din axa valorilor încă răsturnată de comunism s-au putut şi se mai pot confectiona cu succes, bâte şi alte mijloace de cucerit iute bani şi putere; mijloace prin care democraţia încăierării s-a substituit democraţiei construcţiei. Înainte să uite lecţiile de ideologie partinică, sintaxa limbii materne a fost pusă la treabă. Substantivele, verbele şi adjectivele, mai ales adjectivele, au fost angajate cu carte de muncă să facă din mass media, cultură şi educaţie rezerve de prim rang pentru politizare. De aici, din această pepinieră otrăvită, criteriile falsificate au avut cale liberă să-şi cultive pseudo-valorile în orice domeniu. Să ridice ziduri în faţa schimbării. Să întreţină negativismul, băşcălia, duşmăniile. Să le folosească-n lupte de un comic absurd şi trist. Războiul continuă. Cel ce vorbeşte sincer poate sluji fără să-şi dea seama deturnatorului. Criteriile generate prin politizare produc mutaţii ciudate şi asocieri paradoxale.  Ceva devine orice şi oricine devine cineva. Toţi pot deveni ceilalţi.

Articol  reluat, scris în iunie 2008

8 iunie 2010 at 09:39 96 comentarii

Un infinitiv triumfal. Da capo al fine.

Istoria, ca un marş fără oprire, pe un drum cu unic sens. Ramificaţii de tot felul dar care toate ajung la pînă la urmă la aceeaşi cale:autostrada globală. Hărţile lăcomiei şi lipsei de scrupule, nu s-au schimbat. Puţini drumeţi au curajul să se abată pe cărări neomologate, fără indicatoare şi fără călăuze false.
Lumea se cucereşte pe sine. INVADARE-OCUPARE-COLONIZARE-GLOBALIZARE. Armatele cuceritoare îşi iau în bagaje fel şi fel de arme, inclusiv economice, financiare,politice precum şi toate cele trebuincioase pentru transferul şi producţia de civilizaţie. Producţie de serie, obligatoriu. Producţie de serie cu ceva haut-couture şi în cultură. Oricum, tot de modă e vorba. Dacă economic globul se cucereşte prin invazie bancară, informaţională, tehnologizare şi MLM-uri, cultural se poartă,mai ales, reţetele. Toate astea se găsesc în strategii şi proiecte. Cu metode şi mijloace în permanentă perfecţionare. Cu programe neurolingvistice. Cu generali şi soldaţi în continuă formare.
Scopurile, însă, rămân aceleaşi ca în trecutele invazii, cuceriri, colonizări: RESURSELE şi PUTEREA. Mediul ideal, standardizarea. Sau unitate în diversitate cum ar fi zis un filozof bărbos care până mai ieri ne arăta, din cartea de istorie standard, drumul spre un viitor luminos.

Evident e vorba de o lege obiectivă. Valul uriaş gata să măture, deopotrivă, cocioabe şi palate nu iartă pe nimeni. Întîmpinată de unii cu resemnare, de alţii, cu indiferenţă sau cu supuşenie prostească, deseori cu obedienţă interesată ori cu opoziţie vehementă, dar şi cu încăpăţânarea păguboasă a celui care preferă să piară-n puhoaie cocoţat pe casă decât să-şi pună la adăpost avutul lui şi al copiilor lui, globalizarea îşi face numărul istoric.
Pretutindeni se produc mutaţii inevitabile. Efectele sunt diferite de la caz la caz. Câştigurile ori distrugerile depind cel mai adesea de calitatea responsabililor locali. Cele mai măturate zone sunt acolo unde globalizarea e întâmpinată în stil mafiot-colonial:
„Hai că noi v-am aşteptat ca pe armatele sovietice şi avioanele americane. Ocupaţi-ne. Daţi-ne mărgelele voastre de sticlă colorată şi noi vă dăm aur, păduri şi petrol şi tot ce poftiţi. Dar nu înainte de a ne face şi nouă, personal, parte. Ca patroni ai ţării trebuie să fim susţinuţi, avem responsabilităţi”.

Neşansa unei economii naţionale într-un timp al supravieţuirii în valul uriaş al colonizării planetei este să-ncapă în mâinile unor borfaşi. Ajunşi în posturi de decizie borfaşii sau găinarii devin prăduitori. Într-o vreme atât de favorabilă jafului, nu mai au nici o reţinere. N-au mamă, n-au tată. N-au neam. Ţara e valiza cu resurse pe care au pus mâna. La nevoie o golesc, plătesc taxa de protecţie dând şi altora, îşi iau fiecare partea şi o scufundă.
Neşansa unei culturi naţionale în aceste vremuri turbulente, marcate de conflicte prosteşti e să fie îngropată degrabă în desuetudine, ascunsă-n debara, ca şi cum ar încurca. Ca şi cum ne-am ruşina cu provincialismul ei. Sau cu stângacia ei. Sau cu lipsa de „usage de monde”. (Să nu mai vorbim de cazurile cu pete la dosarul de cadre). Post-mortem,e altceva. Se poate discuta. Se mai revizuiesc lucrurile. S-ar putea şi altfel?…Da, dacă mediul naţional n-ar fi cam pârjolit de încăierări tembele. Pentru a te bucura de binefacerile globalizării(e posibil şi asta) ar fi fost nevoie doar de respect pentru mult-puţinul existent. În toate privinţele. De mai multă reţinere şi mai puţină lăcomie şi invidie. Cam târziu. Mentalităţile au evoluat. S-au aliniat. Subcultura, mult mai sexi, merge trăznet cu globalizarea. Galantarele gem de mărfuri de serie. Pe modelul show-biz-ului devenit lentilă de contact public.
Cu reţete proofi, ceva imaginaţie under-ground şi publicitate, mai ales negativă, ajungem şi noi în rândul lumii.

Doar e petrecere privată, ce naiba! Nu e şi justiţia pe cale să devină SRL?…Şi guvernul ?

8 octombrie 2008 at 11:54 5 comentarii

Politică sau politizare?(2)

…Şi atunci, cine mai ştie cum şi ce e normal, demn şi folositor în lumea noastră de acum?
Câţi conştientizează că parazitarea societăţii prin politizare excesivă face din libertate un teren al dezorientării, al pierderii de orizont, un spaţiu în care orgoliile primitive declasifică sensul valorilor?
Orice mesaj, până la urmă, poate fi folosit în alt scop decât cel în care a fost gândit. Nu vreau să spun ca acesta e un război a mesagerilor, dar e evident că nu poate fi purtat decât prin ei. Mesagerii înşişi nu par a fi conştienţi, cât de des se folosesc de mesaje induse sau se lasă folosiţi la rândul lor.
Aşa numitele autoelite, repere impuse, nu reprezintă, de fapt, înainte de orice alt merit, efecte ale politizării? Nu cumva, sunt şi cauzele ei ? Derivate din tehnologiile de politizare perfectate de defunctul regim comunist, mijloacele de impunere a noilor structuri sunt, însă, incomparabil mai perverse şi mai diversificate. Nici nu pot fi altfel în noile condiţii şi cu concursul noilor tehnici de marketing. Nu sunt greu de identificat, dacă eşti atent la criteriile cu care jonglează..
Doar printr-o criterializare strict arondată intereselor meschine de grup din axa valorilor încă răsturnată de comunism s-au putut şi se mai pot confectiona cu succes, bâte şi alte mijloace de cucerit iute bani şi putere. Mijloace prin care democraţia încăierării s-a substituit democraţiei construcţiei. Înainte să uite lecţiile de ideologie partinică, sintaxa limbii materne a fost pusă la treabă. Substantivele, verbele şi adjectivele, mai ales adjectivele. au fost angajate cu carte de muncă să facă din mass media, cultură şi educaţie rezerve de prim rang pentru politizare. De aici, din această pepinieră otrăvită, criteriile falsificate au cale liberă să-şi cultive pseudo-valorile în orice domeniu. Să ridice ziduri în faţa schimbării. Să hărţuiască instituţiile. Să întreţină negativismul, nemulţumirea, băşcălia, duşmăniile. Să le mâne-n lupte de un comic absurd şi trist.
Frontul e deschis. Cel ce vorbeşte sincer poate sluji fără să-şi dea seama deturnatorului. Criteriile generate prin politizare produc mutaţii ciudate şi asocieri paradoxale, uneori de-a-dreptul comice.
Ceva devine orice şi oricine devine cineva.
Toţi pot deveni ceilalţi.

18 iunie 2008 at 10:01 Lasă un comentariu


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.662 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.662 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: