Posts tagged ‘papasha’

Vizită de taină la clarvăzătoarea Plutonia

Satiră cenuşie cu umbre violete de ianuarie

Trebuie spus din capul locului că nu oricine ajunge la Plutonia. Amatorii trebuie să aibă răbdare şi un dram de noroc. Asta dacă le e primit dosarul. Solicitantul trebuie să trimită înainte cu o lună o cerere tip şi un set de documente: CV-ul pe ultimii 5 ani, dovada de la BOR că e la zi cu acatistele, declaraţie privind starea de sănătate, a lui şi a familiei lui politice, însoţită de rezultatele la sondaje semnate şi de medicul Brodişteanu, actele de asigurare pe viaţa de partid şi pe bunurile lui. Şi o scrisoare de recomandare din partea prea-fericitului neamului semnată de dl. Puric. Toate-n trei exemplare. Plutonia e un personaj al naibii de serios deşi e capricioasă şi plină de toane. Şi rareori dă greş.

Primul caz din 2014, ca asistentă a Plutoniei. Verificasem dosarul: era complet, cu actele-n regulă şi  semnăturile indescfrabile. Doar a lui Puric era de la un autograf. Clientul era incognito. „Fără ochelari negri, ce aici e şedinţă de interlopi? „ Îl luase Plutonia în primire, de cum dădu cu ochii de el. „Cu asta m-ai jignit din prima! Cum, adică, vii la clarvăzătoarea Plutonia, mascat? Păi atunci ce cauţi aici? Crezi că nu ştiu tot despre tine şi ce te aşteaptă?  Mă rog, hai să trecem la treabă, că n-am timp. Şi relaxează-te! Cu sau fără ochelari, n-o să te deconspir, nu-i nevoie: o faci tu singur”.

VVPP,  ai pleznit-o: configuraţia astralo-politică ne permite să intrăm concomitent în zodiile tradiţionale şi cele chinezeşti. Combinaţie unică! Fii atent: după semnele porcului vărsător în care te-ncadrezi la-nceput de an, toate mizeriile vin de la tine. Şi de la ai tăi. Nătărăi aţi fost, nătărăi aţi rămas. Cârlan ai fost, cârlan ai rămas. Nu puteţi evada, nu vă puteţi rupe. Sunteţi legaţi unii de alţii. Cârlanule, până şi papasha te-a retrogradat. Nu mai are ce aştepta de la tine. Mai ales că te-ai umplut de bube: şi pe obraz şi pe fund. De la pupături ţi se trag. Da’ ai şi altele, ascunse. Unde o să mai fugi? N-ai unde. N-o să te mai primească nici UE, nici americanu, nici chinezu. Nici Băsescu. Nimeni n-o să te ajute câtă vreme singura ta preocupare e să pui bariere justiţiei şi piedici, ţării. Iar pentru a afla asta nu era nevoie să vii la Plutonia.

10 ianuarie 2014 at 17:39 15 comentarii

Despre „starea de spirit a lumii” văzută dinafara grotei

În  lucrarea  Structura Minciunii, polonezul Piotr Wierzbicki  reuşeşte demascarea totală a sistemului de minciuni- conceptuale, informative ca şi a celor din sfera realității, folosite de regimul de extremă stângă. Citim: „Minciunile nu circulă separat. Minciunile umblă în turmă. În turme organizate. Minciunile se constituie în sisteme. Pentru a descoperi o minciună, nu e nevoie să fii geniu, însă pentru a descoperi o întreagă structură de minciuni, se cere ceva mai multă gândire“.
*

Despre ”turmă” vorbeşte şi jurnalistul român B. Ficeac în cartea sa “Tehnici de manipulare”, ba mai mult, oferă şi o sumă de sfaturi practice de rezistenţă la manipulare. Ciudat e că dl. Ficeac probează (tare prost!) la vedere, asupra altora tehnicile de manipulare studiate, în timp ce modul în care dl. Guşă, alt licenţiat în  manipulare, se străduieşte să le pună-n practică se dovedeşte  de-a dreptul hilar. Altfel spus, manipulaţi şi manipulatori formează o masă grotescă de steril.
*
Evident, un proiect de manipulare vizeaza zona psihică non-raţională. Acolo pseudoargumentele se lipesc ca marca de scrisoare. Intenţiile manipulatorului nu sunt sesizate de target. Într-un stadiu avansat de dezorientare, subiecţii nici nu mai apelează la reciclarea de argumente false ci, exclusiv, la calomnii, lozinci şi etichete. Ăsta e stadiul alienant, dincolo de care violenţa verbală poate deveni violenţă fizică.
*
Bazate pe energia urii şi răzbunării, roadele oricărui tip de manipulare de masă pot avea efecte îngrozitoare. Dacă în spiritul negru al nazismului ura era în veşmântată grandios în ideologia super-rasei ariene, dacă în comunism ura de clasă viza atingerea culmilor de bunăstare pentru omul nou, în preparativele pro-totalitarism ale acestei epoci, ura nu se mai hrăneşte cu iluzii, se hrăneşte din ea însăşi.
*
În raport cu vulnerabilitatea la manipulare, în societatea post-comunistă se disting două tipologii: una a celor imunizaţi la sminteli, care nu suportă hrana gata mestecată, în stare să gândească critic, cealaltă, a celor care au nevoie să fie minţiţi. Permeabili la minciuni, adevărul îi jigneşte: e nedrept să li se ceară atitudine participativă şi responsabilizare civică. Pentru manipulatori, targetul perfect.
*
În fine, un principiu indispensabil pentru permanentizarea legiunii minciunii se referă la strategia cooperatistă de luptă. Pentru a păstra supremația cooperativei  e nevoie de sacrificii. Fie prin spectacole sângeroase, fie prin lucrături subterane fidelizate prin corupție. Protecția legală a furăciunilor și perpetuarea puterii nu-i posibilă fără continua adaptare a tehnicilor de la o situație la alta. De la asasinarea din ’89 a dictatorului de către proprii curteni care i-au preluat democratic, agoniselile, la strădaniile infernale, post ’89, de a-l da jos pe tiranul care le-a stricat liniștea și consensul, fisurând-le ireversibil fortăreața de clan corupt, la mitomanul şantajabil împins în fruntea statului ca scut de protecție, potrivit de sacrificat, la nevoie, pentru actele gangsterești comune.

…O strategie al cărei pattern îl regăsim, în toată ticăloşia, şi în ofensiva cooperativei pregătită de luni de zile în cele mai mici detalii. Despre proiectul uselist, nu de construcţie ci de distrugere, despre 29 iulie 2012, ziua atacului la fragila democraţie românească, se va scrie adevărul, oricât ar încerca clanul să bagatelizeze faptele, ori să le rescrie pe invers, la fel cum au făcut și cu “Revoluţia” şi cu mineriadele.
*
Bântuit de temeri, probabil, preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, declara în 9 iulie aici că dacă referendumul îi va readuce lui Traian Băsescu mandatul de preşedinte, înseamnă că „USL nu a înţeles starea de spirit a lumii.” USL n-a înțeles și nici nu va înțelege vreodată. Oricum, cu acest bluff de „revoluţie şi reformă” se-ncheie şi prizonieratul social de masă, în grota hoardelor postcomuniste. Dar pericolul n-a trecut. Rănite, fiarele devin mai agresive. Ameninţările, injuriile cu iz de canal, stârnirea demonilor de toate soiurile din hăurile istoriei, o să mai bântuie o vreme prin spațiul public. Dublate ipocrit, de îndemnul la consens. Vremea duplicității e însă, pe trecute. Pentru fondatorii celui mai mincinos regim din lume se apropie momentul în care o să-şi vadă lucrătura originală criminală, opera pustiitoare, demolată. Definitiv.

30 iulie 2012 at 15:35 106 comentarii

Apelul

În sala de şedinţe agitaţia încetează ca prin farmec la intrarea preşedintelui încă, de onoare. Doar Vanghelie boscorodeşte în banca doua, rândul de la uşă, dar în afară de cârpă bolşevică şi nişte vorbe cu „p”, nu se distinge  mare lucru. E linişte. Un şoricel râcâie pe undeva prin fundul sălii, ba nu, e Cristian Diaconescu care-şi roade unghiile. În faţă, cu picioarele-ntinse ieşite din bancă, Mitrea-şi suflă cu zgomot mucii într-un şerveţel roşu trandafiriu, cam ferfeniţit, împrumutat de la micuţul Titulescu. Singur la masa prezidiului Papasha dă să facă prezenţa, dar se enervează  şi trânteşte catalogul:
– cred că nu m-am făcut înţeles:  scoate candela aia cu flacără violetă, de sub sigla partidului, Viorele, înainte să vă pun în genunchi să vă rugaţi.
Pe rândul de la geam, Dragnea priveşte absent, oftează, cu ochii la nişte fotografii mai vechi din vremea exit-pollului, descoperite întâmplător, într-un buzunar.
– Sunteţi toţi aici? Mârâie tuşind Papasha renunţând să le mai facă apelul după ce Doberman, dus pe gânduri, nu reacţionase decât la strigătul „măi, dragă Bombonel”.  Ceea ce iar îl enervase. Îşi mai reveni, însă, observând, pe documentele din faţa sa aduse de o doamnă cu coc,  semnătura originală, cu un „P” cu înflorituri a Prostănacului şef, încă, de partid. Şi, mai ales, când doamna îi şopti liniştitor în urechea stângă că derbedeii de la Cluj preferaseră să rămână la weceu să fumeze. Iar după ce şi Vanghelie îl asigură respectuos că „leprele din organizaţia mea e toate prezente”, intră în formă şi începu să gesticuleze violent.

19 februarie 2010 at 11:48 151 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.682 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.682 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: