Posts tagged ‘Pearl Tower’

Aventuri în China (10,11)

Postat de Crengulin în „Grădina publică”

La Shanghai ne-au cazat într-un fel de cămin cu regim de hotel. Din fericire, patul era normal, ca şi cel din Wuxi. Un campus uriaş cu mulţime de clădiri. Primul popas în marea aulă, unde rectorul ne-a povestit despre realizările universităţii de la înfiinţare în 1912 toamna, inclusiv încurajarea înscrierii străinilor la cursurile de inginerie, masterat sau doctorat. După introducerea rectorului, am luat-o la pas pe la punctele de interes din campus. Prima staţie: la muzeul balenelor, cel mai mare din Asia, tot felul de fosile şi machete cu balene şi alte rude. Mă simţeam ca-n Jurassic parc. După machete şi oase de mamifere am trecut la peşti, sute şi mii de specii în cel mai şi cel mai mare muzeu de peşti de conservaţi în formol. Noi am văzut doar vitrina nu şi atelierul de producţie, nu eram curios să simt mirosul de formol. Universitatea avea şi o secţie de academie navală, cu un simulator de pilotaj, o cameră asemănatoare cu centrul de comandă de pe o navă, plus monitoare pe care puteai vizualiza poziţia navei. Vizita s-a încheiat la bazinul de încercare, aici se testau diferite unelte de pescuit, bineînţeles la o scară redusă. Se simulau valuri şi alte condiţii întâlnite în ocean pentru a determina forţele ce acţionează asupra frânghiilor şi plaselor de pescuit. După calcule şi calcule, se determina dimensiunea şi forma uneltei de pescuit, precum şi caracteristicile aţei de pescuit şi a frânghiilor. Normal că era mai ieftin un astfel de bazin decât să faci încercări în ocean unde lesne puteai pierde unealta la fundul oceanului. Când flota românească de pescuit oceanic era la apogeu, un profesor de al nostru a proiectat ceva asemănător aproape de Facultatea de Piscicultură. O construcţie reuşită cu structura de rezistenţă finalizată-n ’89, după care s-a ales praful de pescuitul oceanic şi proiectul a fost oprit. Macheta clădirii încă tronează în laboratorul profesorului, la fel plasa pungă, traulul şi talienele marine, şi astea tot machete.
*****
După amiază, profi şi cursanţi am plecat în cartierul Pu Dong, un fel de New York la scară mai mică, zgârie nori, străzi suspendate şi noduri rutiere pe mai multe nivele. Un loc special acolo era aquariumul, unul din cele mai mari din lume. Peste 450 de specii de animale acvatice de pe cinci continente şi patru oceane. Sturioni, anghile, discuşi, ţipari, pirania, peşti clovn şi câte şi mai câte specii. În cel mai mare bazin erau rechini, ne uitam cum îi hrăneau scafandrii. Noi, turiştii treceam printr-un tunel de sticlă, timp în care aproape vedeai cum îţi fac colţoşii cu ochiul. Am petrecut câteva ore bune acolo, mă simţeam ca peştele între peşti. După aquarium am avut timp liber, ne-am împrăştiat care încotro, în grupuri grupuleţe. Peste drum de aquarium era turnul de televiziune, Pearl Tower, se putea vizita, dar chiar alături era Jin Mao Tower, care era şi mai înalt. Aşa că, împreună cu Elisabeth, Uriel, Peter, Eddison şi Pepe am cumpărat bilet pentru a urca în a treia cea mai înaltă clădire din lume. La baza turnului, în timp ce aşteptam liftul am vizionat top teen cele mai înalte clădiri din lume. Pe locul patru, încă figurau turnurile gemene din New York, chiar dacă nu mai erau în picioare de un an jumate, probabil, în semn de respect. Pe prima poziţie erau turnurile Petronas din Malaezia 452 m, pe doi Willis Tower din Chicago 442 m, iar Jin Mao pe locul trei cu 421 m. În prezent ocupă abia locul doişpe, cea mai înaltă clădire având o înălţime aproape dublă, Burj Dubai cu 828 de metri. În lift te simţeai ca-n avion, urechile indicând diferenţa de altitudine. Viteza de urcare era de 9.1 m/s, astfel încât am ajuns în vârf în mai puţin de un minut (45 de secunde). Din vârf se vedea tot oraşul, cu părere de rău, atunci, nu pe o distanţă maximă, vizibilitatea fiind redusă de smogul din atmosferă. Turnul de televiziune părea chiar mic, la fel şi celelalte clădiri din jur. În mijlocul sălii de observaţie puteai viziona măruntaiele turnului, acolo se găsea un hotel, la acea oră era considerat ca fiind la cea mai mare înălţime. Luminile şi dispunerea etajelor îţi dădeau impresia că eşti pe o navă spaţială. La loc de cinste tronau bascheţii lui Yao Ming. Cum, nu ştiţi cine e Yao Ming? El este Ghiţă Mureşan al chinezilor, la 2.29 metri ai lui fiind cel mai înalt jucător din NBA. După ceva timp petrecut la înălţime am revenit cu picioarele pe pământ, creanga pe străzi până la întâlnirea cu profii. Seara, înainte de apus, ne-au adus înapoi în campus. Normal că n-am rămas în hotel, toată trupa de şoc ne-am aventurat să vedem Shanghaiul noaptea. De data asta ne-am descurcat mai bine, am luat autobuzul până aproape de centru şi de acolo, pe jos până la malul apei. Grozavă seară, ne simţeam bine, fredonam pe toate vocile: Shanghai in the night, raraaaaraaa. Frumos, frumos, lumini pretutindeni şi reclame strălucitoare pe toate clădirile înalte. N-am găsit nici o discotecă, doar un club unde ne-am astâmpărat setea. Şi, cum stăteam noi la malul apei, pe neaşteptate, ne trezim în întuneric! Reclame, lumini, toate stinse! Normal: se făcuse destulă risipă până atunci, adică până la unsprezece, asta, cum se ştie, fiind ora stingerii pentru toată lumea.
*****
Cum electronicele erau ieftine, prin peregrinările mele prin oraş am cumpărat un cd player portabil pentru a asculta cd-urile ce le tot cumpăram. Cd-playerul era pentru plimbări, pentru cameră am cumpărat o combină cu cd la un super preţ, citea mp3, VCD şi tot tacâmul. Pentru ca acţiunea să reuşească pe deplin, am achiziţionat un microfon, chiar de nu prea aveam voce (cred că rămăsesem marcat din copilărie de o biată microfonie). Având toate sculele la îndemână am hotărât să organizăm o petrecere la mine în cameră. Ne adunăm aceiaşi gaşcă: Peter, Uriel, Eddison, Pepe şi Elisabeth: muzică, bere, lălăit. Păi să cântăm aşa doar pe lângă cd? Am pus şi microfonul în funcţiune, hitul serii, Salvation de Cranberies. Salvatioooon, salvatiooon…… Uriel se încălzise cel mai tare, acaparase microfonul şi cânta din toţi rărunchii de răsuna hotelul. A doua zi am avut confirmarea de la parter: Raphael, care stătea la o distanţă bună de camera mea, ne interceptase.

7 mai 2011 at 13:04 131 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 918.561 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.439 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 918.561 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: