Posts tagged ‘PMP’

Mecanism de Critică și Evaluare

Ca toate mecanismele din mediile democratice- și cel autohton, cetățenesc, pe care l-aș numi  de critică și evaluare, e fie neînțeles de boborenii obișnuiți să fie manevrați, fie prost înțeles, fie respins cu indignare de către politruci și adepții lor. Pentru că politrucismul obtuz și corupt e adversarul natural al oricărei critici sănătoase. Și, implicit, al democrației autentice. O suportă că n-are încotro. Altfel, ar face ce a făcut democratul Iliescu în iunie 1990, după ce a silabisit jurământul (cu mâna pe Biblie) odată instalat pe tronul republicii eliberat de Ceaușescu. Și ce-au făcut ulterior, băieții, cea mai recentă ispravă fiind revoluția uselist-parlamentară din ianuarie 2012- încheiată de curând printr-un așa-zis miracol în beneficiul acelorași profitori regrupați politic. Dacă un lunetist imperturbabil împreună cu un comando de politruci notorii aleși dintre cei mai zeloși activiști anti-justiție, anti-DNA, anti ANI și anti CCR poate reforma clasa politică, atunci de bună seamă, se poate face și din ureche de scroafă pungă de mătase.
*
Instinctul eliminării oponenților -chiar neimportanți, specific purtătorilor de gene antidemocratice,  există în orice regim, oricât de liber. Camuflat în gesturi de imagine (grija față de copii, defavorizați, martiri etc) se reactivează instantaneu oridecâteori are parte de un mediu politic fără opoziție reală, de un leadership duplicitar- autoritarist și de instrumente de propagandă compatibile. Un feeling dictatorial, ca să mă refer la evenimentul momentului, nu poate agrea mecanismele de monitorizare impuse de UE. Mamutul nu poate zburda cât timp e verificat. Enervant! Însă n-are încotro, trebuie să aibă răbdare dacă vrea să treacă drept garant al democrației. Mai ales că nu mai poate conta pe programe plătite de alterare mediatică a democrației de soiul antenismului varanic, decât ocazional, prin emisari mai mult sau mai puțin, abili.
*
O demonstrație la zi a impulsului antidemocratic e chiar excluderea PMP-ului de la negocierile de la Cotroceni. Un pas mic pentru noul leader, uriaș ca demonstrație pentru „politica altfel”. PMP nu e în ilegalitate, n-a fost validat de mamut, nici de actualul leader, ci de lege. Iar ca partid rezultat prin alegeri reprezintă un segment de electorat al acestei țări. A-l exonera de la consultări arată o aroganță cu nimic mai josnică decât refuzul lui Ponta de a-i aproba o locuință ex-președintelui, conform legii, prefigurând vremuri tulburi pentru democrație. Bine totuși, că judecata critică a societății civile progresează, pas cu pas, depășind stadiul de fan-club captiv politic și de propagandă joasă de galerie.
*
 Și fiindcă am adus în discuție, ca exemplu, cazul respectiv, adaug că am votat Macovei, nu Udrea! Felul în care instinctul posesiv-dictatorial al doamnei Udrea a pus pe butuci un partid promițător făcut de alții s-a dovedit un factor favorizant de necontestat pentru triumful mamutului.
*
…Și pentru că mulți confundă, voit sau nu, critica cu evaluarea, amintesc că actul critic se referă la aspecte cotidiene, la acțiuni în derulare. Că generează opinii diverse a căror valoare depinde de onestitatea, detașarea de tabere și de claritatea judecății critice a autorului, în timp ce evaluarea, folosind indicatori pentru măsurarea rezultatelor, e relativ obiectivă și are loc la intervale de timp prestabilite.
 

29 ianuarie 2015 at 10:09 253 comentarii

Spume toxice

De cum s-a isprăvit bâlciul electoral, spuma fesenistă a reumplut paharul dreptei. Reluate, într-o formulă mereu mai toxică, manevrele care mimează coalizarea „împotriva răului comunist” (fesenist, pedeserist, penelist, vadimist, pedelist, udemerist, uselist, pesedist) şi chiar „dizidenţa”, domină de un sfert de veac politica autohtonă asigurând continuitatea răului comunisto-securist cu integrarea pe parcurs  a mulţime de alte rele într-o formulă de neînvins a prăpădului naţional. De fapt spuma asta tinde să nu lase nimic neacoperit până când infernala  formulă „toţi sunt la fel” devine de necontestat. Suntem mai aproape ca niciodată de acest moment: cu măşti revopsite şi uniforme  schimbate de sub care duhneşte jegul depus şi nespălat  în timp, duşmanii de ieri se pupă din nou, în acelaşi stil  ipocrit. Ştiind că nu există alternativă la perenul uselism, jocurile se reiau  periodic la aceeaşi masă a imposturii. şi  pe stânga şi pe dreapta.

Din spuma asta au evadat, totuşi, o mână de oameni de care ne-am legat speranţele. Departe de a fi perfecţi, prin tot ce au realizat în timp au depăşit fesenismul dar nu l-au învins. Dac-ar fi rămas alături în acest crucial an 2014, prin ei, ţara ar fi avut altă perspectivă. Motive minore i-au îndepărtat unii de alţii exact când statul de drept avea cea mai mare nevoie de ei.  Împreună. Am dorit ca Monica Macovei să ajungă europarlamentar, mă bucur c-a ajuns dar, nu pot să nu spun, în preţul acestei victorii intră şi victoria tristă a refesenizării. Am sperat ca PMP să fie partidul care, în fine, îngroapă fesenismul dar, nu pot să nu spun, în preţul eşecului său intră şi efectul viruşilor fesenişti pe care-i poartă, chiar dacă  stă mult mai bine cu imunitatea decât celelalte. Per total, o victorie a la Pirus în care rolul principal, de departe, l-a jucat cu asupră de măsură, URA. Dacă M.Macovei a dus o campanie pozitivă de mare impact prin contrastul cu găunoşenia roşie, o cohortă-ntreagă de susţinători au făcut, în schimb, o furibundă campanie anti-PMP& anti-TB. Cu efect instant de ridicare a PSD&FSN. Şi un impuls dat URII.
Nu trag concluzii, departe de mine să spun ce-ar trebui făcut. Ce vor decide de aici încolo protagoniştii va fi la fel de vizibil ca şi ce au  lăsat în urmă. Un singur lucru aş adăuga: dacă vor continua să trudească pe drumul URII, vor dărâma tot ce-au construit.

 

29 mai 2014 at 12:55 239 comentarii

Din greşeală în greşeală spre victoria finală

PMP, regrete: cu toleranţele de rigoare (ca să n-avem vorbe) tocmai ai picat la proba de integritate. Pe partid. In integrum! Şi asta mult mai repede decât lăsai să se prevadă. Am înţeles  graba de a recupera, nevoia urgentă de pragmatism, încheierea perioadei de romantism odată cu intrarea Elenei Udrea urmată de o suită consistentă de parlamentari ai PDL dar nu şi intrarea într-un joc duplicitar bezmetic care poate alunga electoratul -unul şi-aşa nesigur. Dând iresponsabil, partidul, pe un ins obscur, PMP o să afle curând, dacă în acest moment se face că nu ştie, că asta va fi imaginea care-l va reprezinta. Una asociată cu a unor personaje dubioase nicidecum cu cea a reformiştilor. Se repetă dezamăgitor, şi posibil perdant, situaţia din toamna 2012 dinaintea alegerilor, când PDL a tras clapa comisiei de integritate. Şi când MRU a dibuit intrarea în parlament printr-un troc amoral, funest, cu PDL. Ca mai târziu, chiar Monica Macovei să accepte compromisul, cot la cot cu cei care îi boicotaseră admirabilul demers.

După cum se vede, nici acum, în 2014, respectarea unui barem de criterii morale şi de competenţe nu pare o politică viabilă, de vreme ce PMP cel venit tare din urmă cu promisiunea înnoirii mentalităţii politice pentru ieşirea din zodia corupţiei, dintr-o lovitură a sacrificat ideea de integritate. Şi, odată cu asta, încrederea unui electorat scârbit de toate partidele. Acum că ne-am lămurit, cu toţi şi cu fiecare, e bine de precizat că a milita pentru neprezentare la vot, dincolo de faptul că are un iz de şantaj infantil (de copil râzgăiat care refuză să mănânce) e chiar mai păgubos. Asta deşi şantajul -adresat celor responsabili- vine, ca avertisment, de la beligeranţi: lipsa de la vot ar asigura succesul terminatorilor statului de drept. …Şi nu au dreptate? Aşadar, compromisul lor, implicit cinic, se răfrânge în compromisul alegătorului. Măcar a alege între PDL şi PMP e mai uşor. La nevoie se poate trage la sorţi; ori da cu banul. Orice faţă ar ieşi, tot aia e.

17 februarie 2014 at 13:22 107 comentarii

Fixaţii dăunătoare

Am avut onoarea să stau la masă cu Monica Macovei într-un moment extrem de critic pentru dumneaei (imediat după ce fusese forţată de şefimea ARD, în frunte cu Blaga, să dizolve comisia de etică) şi, paradoxal, un moment potrivit pentru o solidarizare a bloggerilor de dreapta, susţinători ai criteriilor etice în politică. Un pic mai târziu am constatat că întâlnirea asta a fost din păcate, un moment de desolidarizare şi chiar de ruptură, având în vedere că un grupuleţ din cei aflaţi acolo erau suporterii (activi!) ai d-lui Blaga. Ce a urmat? Dispute personalizate, denigrări, manipulări. Nu insist…

Ca şi pân-atunci, ca şi alţi susţinători mai energici decât mine, de altfel, am continuat să văd în Monica Macovei „samuraiul” fragil capabil să-nfrunte structurile corupte, o persoană complet imună la politizare şi tentaţiile ei. Şi nu mi-aş permite vreodată să uit că fără efortul ei statul ar fi rămas prizonierul justiţiei lui bombo&comp. Continui să cred că ţara are nevoie ca de aer de oameni de felul Monicăi Macovei. Nu ştiu ce anume a determinat-o să se dezică de ea însăşi în relaţia partinică cu Blaga,  pare o reacţie de neîncredere în forţele ei ca şi-n fidelitatea susţinătorilor, dar, sigur, nu asta aş fi aşteptat. De acum MM nu se va mai reprezenta pe sine, „samuraiul” care ne uluise prin  îndrăzneală, tenacitate şi rezistenţă, ci va fi un politician obişnuit, un om de partid. Nu al oricărui partid, ci al unuia în care era socotită „procuroare comunistă”.
***
Previzibile sunt şi poziţionările faţă de subiect: dezavuare, chiar cu accente dure din partea celor care au susţinut-o  fără rezerve;  politizare cu nuanţe, în funcţie de interesele de partid (satisfacţia unor foşti aredişti, exact a celor care au făcut totul s-o scoată din joc în noiembrie, de pildă); asocierea volens-nolens cu Udrea (nu se poate fără!). În fine, dar nu în ultimul rând, reluarea aprigă a ofensivei la adresa foştilor susţinători ai MM (care, în baza nu ştiu cărui cod, al nu ştiu cărei etici, n-ar fi avut căderea să-şi arate dezamăgirea fără a fi acuzaţi de ipocrizie!) dar, atenţie (!) la pachet cu cea ţintind denigrator spre PMP şi corifeii săi.  În fine, în ciuda provocărilor iscate de acest episod, merită salutată poziţia neutră a PMP. Şi fiindcă toate curg, toate se schimbă, să preţuim ce e de preţuit, şi să urmărim, cu detaşare, ce va urma..

12 august 2013 at 17:43 70 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 918.700 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.439 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 918.700 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: