Posts tagged ‘politica’

De veghe-n pădurea cu poveşti politiceşti

De la politică la politicianism, alunecarea-n urâciunea cotidiană a confruntărilor sterile şi păguboase a devenit ceva caracteristic societăţii noastre. Delimitarea politicii de politicianism fiind în mare măsură insesizabilă, se circulă-n voie, în sens unic, în general, şi fără scrupule ori limite de ruşine, în special. Rara avis, politica ca slujire a societăţii e pe cale de dispariţie. Politicianismul, în schimb, trădarea intereselor sociale pentru cele personale, cu tot mai frecventele interferenţe interlope care-l garnisesc, nu mai miră pe nimeni. Nimic nou, s-ar părea, decât accelerarea la vedere şi amploarea pe care o cunoaşte fenomenul în condiţiile-n care pegra politizării ajunge să contamineze masiv societatea civilă parazitând instituţii, presă; de fapt nici un cotlon al ei nu rămâne neatins. Nereuşind, în cei peste douăzeci de ani parcurşi pe acest drum, să-şi impună un nucleu politic de elită, un leadership care să-i ghideze, benefic şi etic, energia, societatea noastră continuă să rătăcească, ca hipnotizată, pe nisipurile mişcătoare ale politizării, urmând modelele groteşti ale grupărilor de putere, hrănindu-se din acelaşi substrat nociv. Mai mult, adoptă, inconştient şi caricatural, stilul politicianist isterizant de comunicare produs de tiparele de manipulare, atitudinile, gesturile şi năravurile, adică tot ce e-n măsură s-o malformeze îndepărtând-o de civism şi de adevăratele ei interese. Ne prăbuşim în starea naturală hobbesiană în care toată lumea e în război cu toată lumea şi suntem guvernaţi de dreptul celui mai tare. „Cel mai tare” este liber să fure sau să ucidă cu impunitate, este liber să conducă reţele mafiote transfrontaliere, să facă trafic cu tot ce se poate trafica la negru, este liber chiar să spolieze avuţia statului, totul sub umbrela protectoare a aceluiaşi stat ( Cristian Câmpeanu, RL, 23 aprilie). Prinşi între cele două limite mentale ale neputinţei, toţi sunt la fel, la un capăt şi, mai mult nu se poate, la celălalt, cei care refuză să intre-n mlaştina politicianismului nu mai găsesc ieşire decât în automarginalizare. A accepta ca pe o fatalitate însă, politizarea vieţii publice, echivalează cu autodesfiinţarea ca societate. Prin urmare rămâne doar să căutăm acei câţiva copaci rămaşi în picioare ca şi puţinii lăstari sănătoşi din pădurea autohtonă de uscături- atenţi, însă, la orice deviere spre politicianism înainte ca libertatea, această unică valoare regeneratoare a politicii, să devină fără obiect.

10 septembrie 2011 at 15:08 78 comentarii

Politică sau politizare?

…Cine mai ştie ce e normal, demn şi folositor în lumea noastră de acum?
Câţi conştientizează că parazitarea societăţii prin politizare excesivă face din libertate un teren al dezorientării, al pierderii de orizont, un spaţiu în care orgoliile primitive descalifică sensul valorilor? Orice mesaj, până la urmă, poate fi folosit în alt scop decât cel în care a fost gândit. Nu vreau să spun ca acesta e un război al mesagerilor, dar e evident că nu poate fi purtat decât prin ei. Mesagerii înşişi, în bună parte,  nu par a fi conştienţi cât de des se folosesc de mesaje induse sau se lasă folosiţi la rândul lor. Aşa numitele autoelite, repere impuse, nu reprezintă, de fapt, înainte de orice alt merit, efecte ale politizării? Nu cumva, sunt şi cauzele ei? Derivate din tehnologiile de politizare perfectate de defunctul regim comunist, mijloacele de impunere a noilor structuri au fost şi sunt însă, incomparabil mai perverse şi mai diversificate. Nici nu pot fi altfel în noile condiţii şi cu concursul noilor tehnici de marketing. Nu sunt greu de identificat dacă eşti atent la criteriile cu care jonglează… Doar printr-o criterializare strict arondată intereselor meschine de grup din axa valorilor încă răsturnată de comunism s-au putut şi se mai pot confectiona cu succes, bâte şi alte mijloace de cucerit iute bani şi putere; mijloace prin care democraţia încăierării s-a substituit democraţiei construcţiei. Înainte să uite lecţiile de ideologie partinică, sintaxa limbii materne a fost pusă la treabă. Substantivele, verbele şi adjectivele, mai ales adjectivele, au fost angajate cu carte de muncă să facă din mass media, cultură şi educaţie rezerve de prim rang pentru politizare. De aici, din această pepinieră otrăvită, criteriile falsificate au avut cale liberă să-şi cultive pseudo-valorile în orice domeniu. Să ridice ziduri în faţa schimbării. Să întreţină negativismul, băşcălia, duşmăniile. Să le folosească-n lupte de un comic absurd şi trist. Războiul continuă. Cel ce vorbeşte sincer poate sluji fără să-şi dea seama deturnatorului. Criteriile generate prin politizare produc mutaţii ciudate şi asocieri paradoxale.  Ceva devine orice şi oricine devine cineva. Toţi pot deveni ceilalţi.

Articol  reluat, scris în iunie 2008

8 iunie 2010 at 09:39 96 comentarii

Mihai Eminescu:fragment

postat de Nora in biblioteca din chioşc
via- Andreea Vass – Dan Şelaru

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

Mihai Eminescu pe la 1870-1889

Să-l punem pe bloguri să vadă că ştim.

21 octombrie 2009 at 12:08 53 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: