Posts tagged ‘pompier’

Realitatea dată la întors.

Trăim într-o realitate a minţii şi sufletului nostru adesea certată , pe bună dreptate, cu…realitatea! Tendinţa de ne izola în noi înşine, sau, dimpotrivă, de a ne separa de noi înşine, deşi mai mică decât într-o istorie nu foarte veche, înjungheată într-o zi Crăciun, încă e prezentă. Transferul realităţii vieţilor noastre într-o realitate care nu ne aparţine, una agresivă, artificială, denaturată, a ajuns, dacă nu o fatalitate, un sindrom nefericit al unui gol spiritual la dispoziţia turnătorilor de reziduri. Cum am mai trecut printr-un thriller istoric, îndrăznesc să spun că producătorii filmului de acţiune în care ne lăsăm implicaţi, mai mult sau mai puţin, ajung, în cele din urmă, mai dependenţi de „creaţia” lor decât suntem noi, figuranţii. Asemenea focului pus de pompieri pentru a avea de lucru, acceptat ca atare, din vremea patriotismului recitat la ora de ideologie de partid, ajung, paradoxal, să-şi facă scrum până şi propria lor politică alterată precum realitatea în care trăiesc. Ca şi gazetăria pusă în slujba ei. Cam aşa s-au petrecut lucrurile în ultimii ani cu exasperant de monotonul jurnalism anti-băsescian, imposibil de ignifugat nici când o serie de ziare fumegânde dădeau semne că sunt pe cale să ajungă pârloagă. Sau cu caznele cazangiilor şi preparatorilor de noroi din laptostan pentru un bănuţ coclit. Aşa s-a întâmplat şi cu lustraţia pe care s-a turnat motorină! Cu poliţia echipându-şi până şi infractorii din dotare cu centuri de siguranţă. Cu justiţia care, lipsită la ora asta nu de vedere, ci de cap, conduce cu cel puţin 1% alcool în sânge procesul de reformă. Au crezut că e normal să le fim target pe o piaţă supradimensionată de gunoaie şi gaze de eşapament. Că e de la sine înţeles că o să le asigurăm succesul cu preţul devalizării dreptului de a trăi în propria noastră realitate. Că ne vom înghesui să le prindem promoţiile menite să ne îngroape-n gudroane. Ca să ieşim de acolo unsuroşi ca dintr-o maree neagră, incapabili să ne mai ridicăm aripile. Nici măcar n-au luat în considerare probabilitatea de a se împovăra pe ei înşişi cu marfă pe stoc! Ei, ironie ca asta! Se pare că riscul de a a sări în alt thriller e mai degrabă al lor decât al nostru. Descumpăniţi, se învârtesc de colo-colo într-o ficţiune seculară turnată non-stop de ei înşişi. Cu ochii după capacele de sticle de bere din orice baltă în care văd monede de aur ! Un film de duzină în care pompierul- piroman are drepturi depline de folosinţă a angajaţilor de la tulumbe.

Partea bună, fiindcă întotdeauna există şi o parte bună, e faptul că în momentul în care pompierii-piromani nu mai au ce pârjoli, când ficţiunea se risipeşte ca fumul, atunci abia, se deschide orizontul unei reveniri în realitatea-realitate! Cu bunele şi relele ei. Dacă o să fim în stare să apreciem oportunitatea unui astfel de moment, aceea de a ieşi din prizonieratul ficţiunii oglindite în bălţile mediei, ne vom vindeca şi de sindromul cronicizat al neputinţei noastre de a trăi pur şi simplu în realitate.

9 decembrie 2008 at 12:36 11 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 915.885 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 915.885 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: