Posts tagged ‘ponta’

Țara din ambulanță

În 30 ianuarie, la zece zile după accidentul din Apuseni, ca răsplată pentru abilitățile sale dovedite în salvarea lui Adrian Iovan și Aurei Ion, directorul SMURD era numit de Victor Ponta, secretar de stat în guvernul său, coordonator al Inspectoratului pentru Situații de Urgență, al Inspectoratului General de Aviație și coordonator operativ a tot ceea ce înseamnă ambulanțe, unitațile de primiri-urgențe. De atunci (ca și pân-atunci) eficiența acțiunilor secretarului împuternicit cu toate acțiunile de salvare de pe pământul, din apele și aerul patriei, în relație sinergică cu ale superiorului său direct, ministrul Gabriel Oprea, s-au evidențiat, spectaculos, în cele mai critice situații: teleconferințele cu care au fost salvați oameni și scoase din mâl gospodării inundate, străduințele, de asemenea televizate, de a salva supraviețuitorii din apele lacului Siutghiol după prăbușirea unui avion, căutările istovitoare, de asemenea inutile, după planorul căzut în august, în Retezat, haosul bine gestionat al cumplitului accident de la Colectiv. Claxonul Smurdului ajungând mai popular decât imnul național.

Investigația de ultimă oră a jurnalistului Tolontan a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, ținuta demnă a înaltului secretar guvernamental care, dus cu preșul de subordonați, a mințit tot ce era omenește posibil pentru a-i salva împreună cu cele 60 de vieți. inutil! După atâtea probe de caracter, d-l Cioloș vine cu soluția: un copy paste la decizia d-lui Ponta  după accidentul din Apuseni; soluție la fel de responsabilă. În plus, îi încredințează salvatorului și cinstea de a reforma sistemul. Mor oameni cu zile. Un premier s-a dus, altul a venit. Arafat rămâne.

 

25 Noiembrie 2015 at 15:24 12 comentarii

„Ponta, cui ne lași?”

mai- iulie: Ponta, în război deschis cu Iohannis, Șova miruitul, pe gard la DNA, Ghiță sereistul, căzut în groapa cu gunoi a republicii corupției ploieștene, tata socru de premier în dezechilibru,Tăriceanu cu motoru-n gard. zonă pesedistă în surpare.

18 iulie. întâlnirea informală Iohannis, Oprea, Zgonea, la Neptun. un fel de Yalta pentru frontul pnl-psd. Iliescu a înțeles imediat că acolo s-a pus X-ul pe viitorul politic al cârlanului (probabil intuise încă de când generalul interimar se declarase iohanist)

A susține un ponta în cârje cu 7 dosare penale e sinucidere curată. „Ponta, cui ne lași?” Conform tradiției bolșevice și înțelepciunii iliescene, prietenii știau că alesului lor pân-aici i-a fost. Speriați de scufundare, au înțeles și că un element greu ca d-na Plumb nu-l salvează pe Ponta, nici pe ei.  A înțeles iute și d-na Abramburica. ceva mai greu, și d-na Firea. domnu Vasile și alte doamne și domni. În final, a înțeles și Ponta.

22 iulie: în locul inculpatului,PSD alege condamnatul. Deși ieșit din grațiile clanului Ponta (care-l mirosise pe rivalul-trădător) pentru meritele dovedite în episodul referendumului din războiul anti-băsist, Dragnea își are locul lui de top în galeria uselistă a falsificatorilor de voturi în interes public; deși DNA îi stă în coaste.

Apele se despart pentru a se uni mai trainic. Ex-puciștii scapă de un prost, util la vremea lui dar care a luat-o razna pe traseu. un traseu periculos: Iohannis & Mihalache&com, Helwig-SRI, Oprea-UNPR, Zgonea PSD- vasal, MRU- SIE, cariatidă. plus curtenii&chibiții. tehnicieni useliști vizionari care vor face din PNL-ul de carton vopsit viitoarea putere iar din segmentul depontinizat din PSD, viitoarea opoziție constructivă; una civilizată, de circumstanță, cum cere interesul național.

up-date
Așa se vedeau preparativele de consolidare la vârful puterii cu șase luni în urmă. Reacțiile neprevăzute ale societății la tragediile petrecute nu demult îi forțează să modifice nițel datele dar linia „implementării proiectului” pare aceeași. până acum.

23 Iulie 2015 at 12:24 38 comentarii

Rinocerii au totdeauna dreptate. Și anti-rinocerii, la fel.

Văzută prin ochelari ideologici, realitatea își pierde dimensiunea umană. Despre credință nici să nu pomenim. Politizat, creștinismul devine un simplu instrument. Individul e o piesă oarecare dintr-un colectiv, iar colectivul are aceeași culoare. Indiferent de culoare, tot roșul dictează. În faza calmă vorbim de turmă, la extreme, de rinoceri. Iar rinocerii au totdeauna dreptate. Și anti-rinocerii la fel. Lucrurile stau ca în „total war” sau alte jocuri de acest gen: noi sau ăilalți. Ori invers! Conținutul devine coajă, conștiințele se eliberează de istovitoarea gândire autonomă, se dizolvă în neantul tiparelor. Colectivismul de masă și, nu mai puțin, sectarismul de grup, fie ideologic, fie cu pretenții doctrinare dar cu comportament tipic ideologic, devin consumatori fanatici și, totodată, automate de distribuit prefabricate, prejudecăți, pretexte. Până și teoriile anti-ideologice ajung prin ei, practic, să fie folosite în manieră ideologică. Dacă solitudinea e creativă și solidaritatea în forma ei superioară e spațiul valorilor fundamentale împărtășite, colectivismul produce exclusiv robotizare și falsificare valorică. Empatia nu poate funcționa în afara conștiinței individuale.

Referirile la Grecia și greci din aceste zile pun perfect în evidență gânditul prin ochelari ideologici și posibilele efecte. Faptul că necesarele analize politico-economice sunt folosite, uneori chiar de către cei care le emit, ca pretexte pentru însămânțări cu ură e deja alarmant! Oile încep să semene cu niște rinoceri. sau anti-rinoceri? Ganz egal! Acolo, ca și în Europa. și-n România. Personajele însă, ca și situațiile, diferă. Ajuns la putere pe fondul unei disperări populare de înțeles (situație în care nici nu era nevoie de vreun laborator de manipulare) premierul grec e o consecință și nu o cauză, spre deosebire de cel român cocoțat și ținut de câțiva ani la șefia guvernului prin manevre abuzive. Nici măcar paralelele ideologice între cei doi nu-s realiste, Tsipras fiind un extremist de stânga aliat acum cu extrema dreaptă, în timp ce Ponta e doar un clovn sinistru subordonat și controlat de oligarhia autohtonă așa-zisă de stânga.

Cupiditatea politico-bancară, birocrația excesivă în ofensivă, lipsa unor mecanisme de responsabilizat și ținut în frâu factorii de decizie-  vulnerabilizează pe zi ce trece democrația europeană. Incontestabil, victoria extremismului e rezultatul unor politici greșite de sus până jos- generatoare de riscuri în conjunctura globală a momentului.

10 Iulie 2015 at 13:46 23 comentarii

Noi pagini de curaj

Să nu ne îngrijorăm c-a dispărut curajul din țara asta! Nu doar că s-a înmulțit (de cel puțin de 7,4 milioane ori, după cifrele dintr-un dosar al d-lui Dragnea) dar pe zi ce trece îmbracă forme noi și mai ales, originale. Ce să apreciezi mai întâi: curajul nebunesc al d-lui premier Ponta de a lăsa guvernarea în izmene și țara sub praporele animat al d-nei Cristianei Anghel? ori curajul d-lui procuror Nițu de a ancheta magistrații  incomozi ai CCR? curajul d-lui Tăriceanu care a depășit și curajul istoric al neuitatului domn Crin Antonescu, ambii foste embleme glorioase ale prestigiosului PNL? ori al d-lui Chiliman, eroul zilei? neasemuitul curaj al parlamentarilor care-și votează pensii de Ali-Baba, ori al legiuitorilor care aprobă hăcuirea a ce-a mai rămas din păduri și din patrimoniul natural al țării? sau al d-lui Bombonel care-și flutură fularul ca să insufle curaj adulatorilor copilotului de formula zero barat?

Curajul tăcerii prezidențiale instalată la Cotroceni pare a fi elementul cheie de retrezire a curajului național. Boborul e din nou fericit. Cu ochii lipiți de viața de lux a cuplului prezidențial nu-l mai doare nimic. Curajul președintelui de a-și urca consoarta pe podiumul revistelor glossy a făcut din presa tabloidă o instituție atât de serioasă, încât și presa zis serioasă a devenit tabloidă! Ca urmare, veșnicii oameni de bine din boborul- de jos ori de sus, ganz egal- au curajul să-i huiduie pe domnii contra ale căror gânduri îi supără. Sincerele sentimente pentru cuplul cu cel mai mare dormitor din Europa par a fi cel mai mare câștig pentru sufletul nației devastat de deceniul băsist. În acest ocean al iubirii patriotice încap laolaltă toate personajele care i-au arătat dosul ex-președintelui. Până și d-l MRU, fost lider de partid plin de curaj devenit cariatidă a tronului cotrocenist. În fine, în fața curajului fustiței cu paiete aurii a d-nei președinte, chiar și josbăsismul devine istorie.

21 Iunie 2015 at 14:55 49 comentarii

Unfair games

Ce firesc ar fi fost ca la predarea mandatului din decembrie 2014, noul președinte să-i fi mulțumit lui Băsescu pentru intervenția decisivă din ajunul turului doi. Ar fi fost un simplu gest de fair-play. Doar am fost martori la declarațiile live de atunci, ale ex-președintelui, cu mult timp înainte să fie readuse în conștiința publică (atâta câtă mai e) de scrisoarea europarlamentarului Ioseph Daul! Gestul fiind cea mai exactă autocaracterizare, neîntrecută de propaganda slinoasă din campanie.
*
Ce binevenită, ce utilă, ar fi fost intrarea d-nei Udrea în PMP, dacă nu și-ar fi adus și instalat direct pe cai mari o suită de bănoși, niște personaje cu pete vizibile, (Florin Popescu, Gheorghe Ștefan, etc). Sau, măcar, dacă se abținea să-și impună dizgrațios șefia cu ajutorul lor.
*
Și ce benefic în acel moment de răscruce politică ar fi fost ca, oricât de prins cu treburile statului și de asaltat de mizerabilele atacuri useliste, președintele Băsescu să-și fi găsit puțin timp să-i dea EU niște sfaturi utile pentru viitorul PMP și s-o lase-n pace pe MM.
*
Ce integră s-ar fi dovedit d-na Macovei dacă nu sărea la gâtul lui Băsescu! Și dac-ar fi arătat o cât de mică îngrijorare față de recentele acțiuni decredibilizatoare ale DNA, instituția-steag pentru traseul ei în politică. Să fi fost în stare să treacă peste ostilitatea cunoscută față de ex-președinte și mai ales, față de d-na Udrea. Și fără ca, într-un moment de slăbiciune, să-și arate parti-pri-ul ciudat pentru legile Big Brother.
*
Și ce prestanță ar fi dovedit dl Papahagi, ce caracter nobil, de adevărat bărbat politic, dacă nu s-ar fi complăcut în postura de acuzator vitriolant al d-nei Udrea (neluînd în calcul măcar, cât de păguboasă e o asemenea atitudine pentru el ca și pentru noul partid M10).
*
Din nefericire, lipsa de fair play, de onestitate politică, de integritate, indiferent de împrejurare, nu mai reprezintă demult calități politice importante pentru votantul român. Idolatria oarbă, fără îndoieli și întrebări, ca și ura tâmpă, indusă de aceiași politicieni, pentru care interesele lor le bat pe ale țării, devine normală în țara lui Păcală.
*
Demarată imediat după alegerea președintelui Băsescu, în 2005, ofensiva Grivco asupra justiției își găsise „întâmplător”, prin 2008, și premierul, ideal pentru „ideea care avea să-l îngenuncheze pe Băsescu”. Neîngenuncheat după suspendarea din 2007, rebelul le-a râs în nas și după alegerile pierdute de aliați în 2009 când „premierul Grivco”, icoana oferită la pupat boborului, a șters-o iute la Sibiu. După ce a stat la cutie un timp, cât să se șteargă amintirea neplăcutei întâmplări (contând pe memoria scurtă a românului) revine în 2011 sub comanda varanului gata pentru o nouă acțiune de suspendare la Cotroceni. Nereușită și asta. Ca pilon al USL și susținător declarat al lui Crin Antonescu- președinte, Iohannis declarase public, atunci, că noua ofensivă anti-statală a USL e oportună (doar „un pic prea grăbită”). Reușind în fine, s-ajungă la Cotroceni în noiembrie 2014, inclusiv cu ajutor din partea hulitului Băsescu, alesul n-a abandonat linia uselistă. Drept urmare, după nici trei luni de președinție, și-a definitivat garnitura de puciști fideli instalați în diferite funcții. După muncă și răsplată.
*
Anticorupția? Utilă, cum nu, cu condiția ca DNA, ANI&DIICOT, să n-ajungă unde nu-i voie. Prin urmare, nimic surprinzător în lipsa de fair-play a noului președinte. Nici în faptul că a preluat și adaptat, fără scrupule, scopul puciului din 2012: debăsificare& preluarea totală a puterii odată cu apelurile la tăcere &liniște (obsesie comună cu a varanului-”că prea vorbesc mulți neîntrebați în țara asta”) și oferirea de funcții fidelilor puciști. Păstrându-l chiar și pe Ponta un timp oarecare, pentru contribuția lui neobosită în efortul comun de „debăsificare”.

4 Martie 2015 at 15:52 152 comentarii

Telegrame- februarie 2015

Devenită aproape o tradiție în preajma dezghețării sentimentelor primăvăratice de dragoste și recunoștință, a venit iar momentul festiv să trimitem telegrame de mulțumire măcar câtorva din cei prin care, în momente critice, ni s-a întins și de astă dată, de undeva o mână, o sfoară, un fenechiu, un hrebe, o alinutză, un cocoș, un scandal internațional, o rușine națională, ceva salvator care să redreseze lucrurile înainte de colaps. Din lipsă de timp, nu-nșirăm tot pomelnicul de  miniștri, baroni, primari, prefecți și judecători, ne mărginim să salutăm călduros distinsa adunătură și să le urăm „La mulți ani!”

Să trecem deci, la selecția de top, pentru a mulțumi cu recunoștință:
Domnului Ponta pentru neuitata campanie prezidențială, precum și familiei sale extinse prin guvern, prin parlament, prin europarlament etc
Cetățenilor Hrebe&comp pentru curajoasele retrocedări cu care, alături de alte realizări magistrale se mândrește orice român
D-lor Șova și Dragnea, cel puțin pentru rețeaua de autostrăzi și pentru contribuția inestimabilă la perfecționarea mecanismelor electorale
Antenei 3 și RTV pentru lupta lor eroică în salvarea oligarhiei iubitoare de țară și de averile ei, de ex-dictatorul de la Cotroceni și a justiției sale.
D-nei Alinutza care, de una singură, dărâmă de-o  lună, ca Hercule, mai tot ce-au agonisit prietenii ei într-o viață de sacrificii și jafuri.
D-nei Udrea fiindcă la ultima săritură nu i s-a deschis parașuta și a căzut pe acoperișul SRI exact când Ghiță&friends făceau socoteli de taină (mulțumiri speciale și acestor domni puțin cunoscuți pân-acum)

up-date

D-lui președinte Iohannis pentru recentul lui apel la iertarea autorilor atrocităților petrecute la mineriadele din urmă cu 25 de ani, care a fost înțeles corect de DNA. Să sperăm că și alte sugestii omenoase de acest fel, vor găsi înțelegere și iertare creștinească la instituțiile de drept.

 

5 Februarie 2015 at 17:14 180 comentarii

Mai sunt și alte lucruri de descoperit. Călătoria merge mai departe…

Miniștri, unul după altul, scoși din (porto)fotolii de DNA (unii scăpați de pârnaie de frații din parlament), baroni cu bănetul furat descoperit cântând osanale plagiatorului-salvator, fraude cum lauda la tot pasul, incompatibilități grămadă, investiții prăduite și pomeni acoperite cu taxe gratuite! …Un trailer al filmului istoric despre isprăvile guvernamentale ale celor doi ani de glorie. Plus atâtea altele îmbârligate prin stufărișurile prieteșugurilor transpartinice și interlop-clinice. Poate asta vrea să zică premierul când se laudă că, în fine, a pus țărișoara pe harta lumii. La un pas de ieșire din tunel ca să intrăm în altul.

Pentru unii, călătoria pare să-nceapă, pentru alții, să se încheie. Unii văd în Macovei, scăparea, alții o socotesc pe Udrea moștenitoarea lui Băsescu, și destui îl consideră pe Iohannis debutantul cu șanse deși vorbește într-o limbă (politică) de împrumut, e susținut de un partid de împrumut, cu un entuziasm de împrumut. Nu-s fana nimănui, dar dacă unul din ei l-ar învinge pe ponta, țara asta ar mai avea totuși, o șansă de redresare.

Între cei care tocmai au ieșit spectaculos din scenă, huiduit copios, ”trădătorul”  Robert Turcescu are șanse serioase să tulbure actorii. Și, într-un fel, și spectatorii. Posibil ca ex-jurnalistul momentului, deconspirat de câțiva ani de servii varanului ca ofițer acoperit fără ca actele încriminatoare, arătate abia zilele trecute, s-o confirme, să-ncerce să le schimbe jocul pe mâna lor. ”Fie, dacă tot am fost nominalizat, e momentul să-mi asum rolul pe care mi l-au dedicat, să vedem dacă și cum reacționează adevărații acoperiți, ca și cei care, zice-se, m-ar fi acoperit. O s-apară unii, un mădălin, un ilienăstase (dis)puși s-acționeze cumva, într-o situație deranjantă pe care n-au luat-o în calcul ”.

De ce n-am lua în considerare și probabilitatea ca situația creată să inducă nevoia de reevaluare a atitudinilor pentru unii din breaslă care-și respectă statutul și profesia?

Exact cu patru ani în urmă, după ce boardul Realității Media a decis, în 2010, să închidă radioul și să dea afară două duzini de oameni fără să le plătească drepturile bănești, directorul, ”locotenent-colonelul” Turcescu (în conflict cu Sorin Enache, directorul general care-i poftise să se adreseze justiției dacă vor să-și recupereze banii) a plătit din banii lui, pe două luni, pe toți cei concediați fără să fie obligat și fără să bată toba (aici).

PS. În lipsă de încredere față de oricare politician (cred că asta e o atitudine normală, în acest moment) opiniile de mai sus sunt, într-o  oarecare măsură, speculații, cu accent subiectiv-pozitiv însă, ca alternativă la partizanatul lipsit de gândire critică, pe de o parte, și la negativismul contaminant care n-aduce nimic bun, pe de alta.

Iar aici, un bonus: http://investigatiicenzurate.wordpress.com/2014/09/26/am-ochi-albastri-cum-m-a-racolat-sri-povestea-mea-completa/

27 Septembrie 2014 at 17:33 110 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 888,794 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.340 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 888,794 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: