Posts tagged ‘porumbacu’

Bibilica lui Columb

Nu e vorba de ouătoarele de la Cornu, deşi normal să te ducă gândul la ele. Ca şi la alte specii de fermă, precum porumbacu’. Sau, în alt fel, chiar şi la columbofilul de la Izvorani. Şi, în general, la avicultura politică. Dar mai întâi o întrebare: cum se explică că omleta arsă, sau mă, rog, afumată, are atâta trecere? Pun pariu că, deşi nimeni n-ar spune că-i place, respectiva specialitate e şi acum un preparat culinar naţional de succes. Mai ales dacă e preparată după vechi reţete în tigăi anteniste ultrasecurizate. Ştiţi bancul cu tânăra căsătorită care, nereuşind să-i gătească soţului mereu nemulţumit, ceva să-i fie pe plac, de stresată ce era, uitase tigaia cu omleta pe plită nimerind însfârşit, gustul după care tânjea mofturosul: numai la bunica am mai mâncat aşa ceva bun! Cum se observă, indiferent de calitatea şi diversitatea ofertei şi omletei, din păcate, nimic nu poate întrece gustul a ceea ce memoria păstrează ca fiind apetizant din vremea cea dresată, a gusturilor. De aceea, mă gândesc, preferinţa pentru bucatele bunicuţei roşii se păstrează, chiar dacă bunicuţa, azi mâine, nu mai poate aprinde nici focu-n sobă. Preparate cu tehnici noi, “abilitate” profesionist, sadic- altfel spus, prin contracte cu substrat de şantaj, arsurile şi chiar scrumul care aduc aminte de efluviile de altădată, încă mai fac ravagii. Generaţii de pofticioşi deveniţi politruci responsabili cu aprovizionarea cantinelor useliste alimentează sărăcimea mentală consolidând dependenţa de bucatele arse. CiRozele din tigăi, ajung astfel, să-i mănânce deopotrivă pe bucătari şi consumatori! Şi ce dacă? Gusturile nu se discută. Doar originea lor.

16 mai 2011 at 14:13 96 comentarii

Ia priviţi-i cum se vând!…

Apelul la unitatea de acţiune a PC, PSD,PNL, a fost lansat de Voiculescu exact acum un an. Avertismentul războinic al varanului, (“dacă acest lucru nu se va întâmpla si Opozitia va rămâne ezitantă si relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS si DNA să transforme România într-un viguros si vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim multi neîntrebaţi în tara asta”) contează mai mult, se vede, decât avertismentele severe, din partea UE, referitoare la nevoia de susţinere şi consolidare a instituţiilor statului de drept. Diviziile Varanului şi ale prietenilor săi „doctrinari” s-au pus în mişcare făcând zid în jurul raptocraţilor. Pentru consolidare, n-ar pregeta să apeleze la ajutor de la răsărit, după ideile avansate, susţinute cu tupeu cârlănesc şi într-un interviu antologic pe HotNews. De fapt, sursele noilor idei strategice ale cârlanului se găsesc în mai vechile leit-motive fredonate de versatilul domn Guşă, aplicate în câteva întâlniri pe şest ale Tăriceanului&comp cu nişte kaghebişti de la est de edenul fostelor sov-romuri!… recent demonstrate şi de vizita privată a ex-prezidenţiabilului Geoană în paradisul ex-sovietic, în căutare de „druzea„. În fine, după intense dezbateri privind rolul intelectualităţii în general şi al celei autohtone în special, se limpezesc lucrurile. Cel puţin o sută de personaje- la vedere (şi cine ştie câte altele anonime) au abandonat naibii, principiile de afiş cu care pozaseră în demni apărători ai valorilor patriei, întărind zidul din jurul nucleului fostei nomenklaturi& poliţii politice ceauşiste, al reţelei mafiote şi al acoliţilor lor politici. Scriitori, istorici, profesori, medici, jurnalişti, actori, activişti civici, etc. s-au înrolat pe loc cu „mândrie patriotică” în oastea varanului, purtând fără reţinere, stindardele roşii, împărtăşind astfel, fără jenă, “idealurile” ucigaşilor din ’89, ale celor din vremea mineriadelor, ale spoliatorilor statului post-comunist, uitând de interesele naţiei, nu şi de interesele regimului de la est în care asasinii Annei Pollytovskaia şi longevivele reţele kgb-comuniste abia aşteaptă să-şi manifeste ataşamentul faţă de vecini…

 

13 ianuarie 2011 at 14:27 121 comentarii

Some like it shit

Felics (surâzător): …Am sunat şi la Patriciu. E atât de fericit că-i vine să plângă. Ar vrea o ceremonie simplă, fără fast…
Porumbacu (tulburat): Oh, nu nu, Motănel, eu nu sunt la nivelul tău. Nu ne putem căsători întru totul…
Felics (calin): De ce nu?
Porumbacu (cu o voce piţigăiată): Ei bine, în primul rând, nu sunt natural, sunt vopsit!
Felics (uşor răguşit): Nu contează.
Porumbacu (isterizat): Beau! Beau tot timpul…
Felics (cu blândeţe): Nu-mi pasă.
Porumbacu (şoptit): Şi, nu ştiu dacă ţi-a spus cineva, am un trecut teribil: ani de-a rândul m-am dat drept liberal.
Felics:Te iert.
Porumbacu (tragic): Nu-ţi dai seama că nu putem avea urmaşi politici?
Felics (imperturbabil): Putem adopta câţiva.
Porumbacu:Tot nu-nţelegi, Motănel… [Îl trage disperat de pantaloni) sunt…penelist!
Felics (mârâie): Well, my darling, nimeni nu-i perfect.

10 ianuarie 2011 at 13:16 65 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 916.477 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.436 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 916.477 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: