Posts tagged ‘preţ’

La moartea unui dictator….

Pentru că „la moartea unui dictator se impune să fie spus adevărul”, cum spunea cineva, asta am și făcut! Dar nu la defunctul Castro mă refer acum când toate canalele media până la ce mai obscur site și de la presa mainstream la toți tocătorii de știri de pe FB, ci la reacțiile dictatorial-acuzatoare ale unor exaltați la adresa celor care nu obișnuiesc să se manifeste cu orice prilej cu pumnii strânși, în grup revoluționar…  A fost destul să dezaprob, la modul general, răfuielile feisbuciste pe subiect, ca să trezesc reacții adverse inspirate parcă din anturajul lui El Comandante în timpul revoluției împotriva dictatorului Batista! sigur, adaptate la situație… Ce-i înfurie pe diverși înfierbântați porniți pe oricine nu le repetă refrenele până la saturație e că nu toți consideră că lupta cu dictatura duce la vreun rezultat dacă umpli pereții FB de lozinci. Am avut și proba, neașteptată, că, deși era vorba de reacțiile la moartea unui dictator comunist, fără să vreau am răscolit niște simțăminte politico-doctrinare profunde, din moment ce un comentator zice tam-neam, așa: „Pinochet, dictatorul chilian, cel in circa caruia s-au pus vreo 10.000 de morti, s-a spus tot timpul – si cind a murit că e un criminal psihopat. majoritatea victimelor sale sint comunişti. Pinochet si-a salvat, cu un preţ teribil, tara de comunism”. De unde nu se poate deduce decât că, pentru mințile politizate, fie cu nutreț de stânga, fie de dreapta, în funcție de linia lor ideologic- doctrinară, unii dictatori ar fi patrioți și unele dictaturi- ok, indiferent de prețul în vieți omenești…

29 noiembrie 2016 at 11:10 4 comentarii

Spume toxice

De cum s-a isprăvit bâlciul electoral, spuma fesenistă a reumplut paharul dreptei. Reluate, într-o formulă mereu mai toxică, manevrele care mimează coalizarea „împotriva răului comunist” (fesenist, pedeserist, penelist, vadimist, pedelist, udemerist, uselist, pesedist) şi chiar „dizidenţa”, domină de un sfert de veac politica autohtonă asigurând continuitatea răului comunisto-securist cu integrarea pe parcurs  a mulţime de alte rele într-o formulă de neînvins a prăpădului naţional. De fapt spuma asta tinde să nu lase nimic neacoperit până când infernala  formulă „toţi sunt la fel” devine de necontestat. Suntem mai aproape ca niciodată de acest moment: cu măşti revopsite şi uniforme  schimbate de sub care duhneşte jegul depus şi nespălat  în timp, duşmanii de ieri se pupă din nou, în acelaşi stil  ipocrit. Ştiind că nu există alternativă la perenul uselism, jocurile se reiau  periodic la aceeaşi masă a imposturii. şi  pe stânga şi pe dreapta.

Din spuma asta au evadat, totuşi, o mână de oameni de care ne-am legat speranţele. Departe de a fi perfecţi, prin tot ce au realizat în timp au depăşit fesenismul dar nu l-au învins. Dac-ar fi rămas alături în acest crucial an 2014, prin ei, ţara ar fi avut altă perspectivă. Motive minore i-au îndepărtat unii de alţii exact când statul de drept avea cea mai mare nevoie de ei.  Împreună. Am dorit ca Monica Macovei să ajungă europarlamentar, mă bucur c-a ajuns dar, nu pot să nu spun, în preţul acestei victorii intră şi victoria tristă a refesenizării. Am sperat ca PMP să fie partidul care, în fine, îngroapă fesenismul dar, nu pot să nu spun, în preţul eşecului său intră şi efectul viruşilor fesenişti pe care-i poartă, chiar dacă  stă mult mai bine cu imunitatea decât celelalte. Per total, o victorie a la Pirus în care rolul principal, de departe, l-a jucat cu asupră de măsură, URA. Dacă M.Macovei a dus o campanie pozitivă de mare impact prin contrastul cu găunoşenia roşie, o cohortă-ntreagă de susţinători au făcut, în schimb, o furibundă campanie anti-PMP& anti-TB. Cu efect instant de ridicare a PSD&FSN. Şi un impuls dat URII.
Nu trag concluzii, departe de mine să spun ce-ar trebui făcut. Ce vor decide de aici încolo protagoniştii va fi la fel de vizibil ca şi ce au  lăsat în urmă. Un singur lucru aş adăuga: dacă vor continua să trudească pe drumul URII, vor dărâma tot ce-au construit.

 

29 mai 2014 at 12:55 239 comentarii

Punct şi de la capăt

În ianuarie 2012, scriam: “Orice observator politic care nu şi-a pierdut brusc, memoria ştie că USL nu s-a înfiinţat ca formaţiune de opoziţie democratică ci ca un cumul de forţe decise programatic să distrugă tot ce le-ar pune în pericol cuceririle lor de jefuitori legali sau cu acoperire în reţea”. Adică orice început de reformare, orice semne de funcţionare normală a instituţiilor statului. Ceea ce au şi făcut- pas cu pas. Cu partidul oponent nu şi-au făcut mari griji, ştiau ei pe cine pot conta…

Să recapitulăm: începând din 2009, criza globală produce scăderea calităţii vieţii mai peste tot, adică nemulţumiri de tot felul. Desigur, cu diferenţe locale. Problema devine realmente gravă, însă, în cazul intereselor oculte din spatele revoluţiilor cu detonator politic-extremist din statele cu democraţie şubredă. Periculoasă pentru viitorul acestor state şi a popoarelor lor. Puţin mai târziu, în 2010, când efectele crizei se fac simţite  şi-n România, recesiunea devine arma ideală a opozanţilor Grivco, în strădania de subminare a guvernului Boc şi a lui Băsescu. Şi Einstein să fi fost propus atunci din partea puterii, şi ar fi fost tratat cu sictir de viitorii uselei. Imediat după reinstalarea guvernului Boc, ofensiva tagmei a provocat cel mai puternic ciclu de cataclisme din ’89, culminând în 2012, anul instabilităţii şi al regresului pe toate planurile. Preţul “victoriei” USL, încă neplătit de societate.

La-nceputul acestui an,  Sebastian Lăzăroiu identifica aici, trei posibile direcţii de ieşire din actuala stare de lucruri
1-O grupare autoritară să preia în continuare întreagă energie şi să spulbere sistemul democratic.
2- Violenţele să apară iar în stradă cu o amploare şi mai mare şi să provoace costuri enorme întregii societăţi.
3- Apariţia unei noi forţe politice care să absoarbă întreaga energie şi să o canalizeze spre un alt tip de politică.

Sfârşit de an cu poporul ajuns sub umbra autoritarismului uselist. Pe partea luminoasă, a integrităţii, doar o mână de oameni au demonstrat că  sunt din cu totul alt material uman şi politic. N-au reuşit să instituie o opoziţie, dar pot, de mâine, să-şi valorifice competenţele şi experienţa recentului parcurs politic -şi chiar eşecul, în coagularea unei formaţiuni de alt tip. Li se vor alătura mulţi alţii.

14 decembrie 2012 at 17:18 31 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.924 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.451 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.924 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: