2009-2014. Telegrame

Nu ştiu cum se face că, în momente critice, pare că de undeva ni se-ntinde o mână, o sfoară, o casetă, nişte cablograme wikileaks, un petcu, o ruşine naţională, ceva salvator, exact când să ne ducem pe copcă. Ba chiar şi după ce am călcat pe gheaţa subţire, apare careva de prin boscheţi şi ne-mpinge la mal. Păi n-ar fi frumos să ne arătăm recunoştinţa? Cu nişte telegrame de dragoste, aşa cum ne-a-nvăţat partidul mai-nainte de a-l trimite pe lumea ailaltă pe iubitul său prim secretar? Dar cui să-i trimiţi mai întâi?

• Varanului, pentru sacrificiul necurmat de a suspenda stat, preşedinte, guvern, constituţie, legi, culminând cu fasta inspiraţie de a aduna oligărhimea sub antene?
• Prostănacului care, pentru a ne feri de catastrofa de a ne fi preşedinte, în noaptea alegerilor a renunţat la orice prudenţă dând fuga să dea raportul stăpânului  SOV?
• Patriciului, pentru costisitoarele achiziţii de gogomani politici care au compromis nu numai liberalismul, dar şi ideea de politică? Ori doar pentru caseta de patrimoniu naţional, bună pentru un muzeu al erorilor/ororilor de manipulare?
• SOV–ului, pentru stilistica maioresceană a limbajului său de boachter al statului şi pentru generozitatea cu care a făcut milionari din nişte troglodiţi de ziaristi?
• Gazosului severin, pentru adulterul cu Moscova şi abila colaborare cu Sunday Times plus superglu-ul rusesc care-l ţine cu fundul lipit de plushul ruşinii?
• Faunei administrative, baronilor ghiftuiţi şi liotei de servitori care şi-au făcut stână pe brânza statului? Care dau vina pe Băsescu pentru tot ce au făcut, fac şi vor face? Oligofurăcioşilor care se ceartă cu accent kgbist, prin tocşouri?

Up-date. 2014, februarie.

Dosarul telegramelor de mulţumire pe care le-ar merita aleşii e, de fapt, mult mai stufos.

Iar într-un final  a venit timpul şi pentru telegrama c-o inimioară frântă destinată domnilor Ponta şi Crin la încheierea sărbătorească a amorului uselist. Un act revoluţionar de bun simţ (de)săvârşit de victor&viorel cu sprijinul dezinteresat al varanului şi al lui ghiţă. Un sacrificiu dureros pentru care premierul merită toată recunoştinţa naţiunii. …Dragobetele de el! 🙂

Telegrame

Nu ştiu cum se face că, în momente critice, pare că de undeva ni se-ntinde o mână, o sfoară, o casetă, nişte cablograme wikileaks, un petcu, o ruşine naţională, ceva salvator, exact când să ne ducem pe copcă. Ba şi după ce am călcat pe gheaţa subţire, apare unu’ de prin boscheţi şi ne-mpinge la mal. Păi n-ar fi frumos să ne arătăm recunoştinţa? Cu nişte telegrame de dragoste, aşa cum ne-a-nvăţat partidul mai-nainte de a-l trimite pe lumea ailaltă pe iubitul său prim secretar? Dar cui să-i trimiţi mai întâi?

– Voiculescului, pentru sacrificiul necurmat de a suspenda stat, preşedinţie, guvern, legi, culminând cu fasta inspiraţie de a aduna oligărhimea sub antene?
– Prostănacului care, pentru a ne feri de catastrofa de a ne fi preşedinte, în noaptea alegerilor a renunţat la orice prudenţă , dând fuga la chemarea stăpânului?
– Patriciului, pentru costisitoarele achiziţii de gogomani politici care au compromis nu numai liberalismul, dar şi ideea de politică? Ori doar pentru caseta de patrimoniu naţional, bună pentru un muzeu al erorilor/ororilor de manipulare?
– Vântului, pentru stilistica maioresceană a limbajului său de manual şi pentru generozitatea de nabab cu care a făcut milionari din nişte troglodiţi de ziaristi?
– Gazosului severin, pentru adulterul cu Moscova şi abila colaborare cu Sunday Times plus superglu-ul rusesc care-l ţine cu fundul lipit de plushul ruşinii?
– Faunei administrative, baronilor ghiftuiţi şi liotei de servitori care şi-au făcut stână pe brânza statului? Că dau vina pe Băsescu pentru tot ce au făcut, fac şi vor face? Oligofurăcioşilor care se ceartă cu accent kgbist, prin tocşouri ?
– Dictatorului de la Cotroceni? Păi lui, de ce? Fiindcă-i lasă să piară pe limba lor în loc să-i adune grămadă şi să-i trimită la canalul Bâstroe ori în Insula Şerpilor?