J’accuse vs Jacuzzi

Asemenea nefericitului Dreyfuss, celebrul exilat fără vină într-o insulă-închisoare, nedreptăţita noastră societate pare  deportată pe viaţă într-un spaţiu al hoţiei, minciunii, falsului. Continua decădere a  instituţiilor statului şi societăţii aflată în puterea acestei malefice reţele a atins un punct critic în ultimele săptămâni.  Alterată de interesele labirintice ale mogulilor reţelei, presa îşi continuă scufundarea, dar, vizibil, ici colo, apar mlădiţe viguroase, semne de însănătoşire. Nu numai pentru media sunt semne bune ci şi pentru democraţie şi, implicit, pentru societatea civilă, a noastră, a cetăţenilor obişnuiţi, aflată la extrema opusă ong-urilor de soiul prodemokraţiei d-lui pîrvulescu, de fapt doar excrescenţe ale reţelei de manipulatori din acelaşi material cu presa de „fabrică”. Din toate părţile  se aude „J’accuse” dar esenţial rămâne protestul din interiorul sistemului judiciar. Încercările de a stopa această „primejdioasă” trezire nu fac decât să evidenţieze, odată-n plus, că pentru  impostură şi diversiune vin alte vremuri, că „nu mai ţine” ca până acum. O naţie condamnată la veşnică umilinţă?…  Până când? Pe oriunde ar coti-o spoliatorii statului, însă, nu mai au siguranţa de până acum. Previzibilă, rezistenţa reţelei va fi marea problemă a perioadei următoare. Cu tot oprobiul public, cu tot asediul din ce în ce mai intens, reţeaua, deşi zdrenţuită, nu se dă bătută, are destule rezerve, rezistă în talk-show-uri, în birouri şi-n băile din studiouri. În acestea din urmă, ca noi forme de „rezistenţă”, penele intră la apă jucându-se cu răţuştele dizgraţioasei mamifere acvatice norica, iar pesede alege laptele (că mierea a terminat-o voicu) cu mazărea penală, azi, mâine decorticată. Neîndoielnic, cu „Jacuzzi-talk-show”, uriaşa mocirlă şi-a găsit reprezentaţia perfect potrivită.