Posts tagged ‘societate civila’

Mecanism de Critică și Evaluare

Ca toate mecanismele din mediile democratice- și cel autohton, cetățenesc, pe care l-aș numi  de critică și evaluare, e fie neînțeles de boborenii obișnuiți să fie manevrați, fie prost înțeles, fie respins cu indignare de către politruci și adepții lor. Pentru că politrucismul obtuz și corupt e adversarul natural al oricărei critici sănătoase. Și, implicit, al democrației autentice. O suportă că n-are încotro. Altfel, ar face ce a făcut democratul Iliescu în iunie 1990, după ce a silabisit jurământul (cu mâna pe Biblie) odată instalat pe tronul republicii eliberat de Ceaușescu. Și ce-au făcut ulterior, băieții, cea mai recentă ispravă fiind revoluția uselist-parlamentară din ianuarie 2012- încheiată de curând printr-un așa-zis miracol în beneficiul acelorași profitori regrupați politic. Dacă un lunetist imperturbabil împreună cu un comando de politruci notorii aleși dintre cei mai zeloși activiști anti-justiție, anti-DNA, anti ANI și anti CCR poate reforma clasa politică, atunci de bună seamă, se poate face și din ureche de scroafă pungă de mătase.
*
Instinctul eliminării oponenților -chiar neimportanți, specific purtătorilor de gene antidemocratice,  există în orice regim, oricât de liber. Camuflat în gesturi de imagine (grija față de copii, defavorizați, martiri etc) se reactivează instantaneu oridecâteori are parte de un mediu politic fără opoziție reală, de un leadership duplicitar- autoritarist și de instrumente de propagandă compatibile. Un feeling dictatorial, ca să mă refer la evenimentul momentului, nu poate agrea mecanismele de monitorizare impuse de UE. Mamutul nu poate zburda cât timp e verificat. Enervant! Însă n-are încotro, trebuie să aibă răbdare dacă vrea să treacă drept garant al democrației. Mai ales că nu mai poate conta pe programe plătite de alterare mediatică a democrației de soiul antenismului varanic, decât ocazional, prin emisari mai mult sau mai puțin, abili.
*
O demonstrație la zi a impulsului antidemocratic e chiar excluderea PMP-ului de la negocierile de la Cotroceni. Un pas mic pentru noul leader, uriaș ca demonstrație pentru „politica altfel”. PMP nu e în ilegalitate, n-a fost validat de mamut, nici de actualul leader, ci de lege. Iar ca partid rezultat prin alegeri reprezintă un segment de electorat al acestei țări. A-l exonera de la consultări arată o aroganță cu nimic mai josnică decât refuzul lui Ponta de a-i aproba o locuință ex-președintelui, conform legii, prefigurând vremuri tulburi pentru democrație. Bine totuși, că judecata critică a societății civile progresează, pas cu pas, depășind stadiul de fan-club captiv politic și de propagandă joasă de galerie.
*
 Și fiindcă am adus în discuție, ca exemplu, cazul respectiv, adaug că am votat Macovei, nu Udrea! Felul în care instinctul posesiv-dictatorial al doamnei Udrea a pus pe butuci un partid promițător făcut de alții s-a dovedit un factor favorizant de necontestat pentru triumful mamutului.
*
…Și pentru că mulți confundă, voit sau nu, critica cu evaluarea, amintesc că actul critic se referă la aspecte cotidiene, la acțiuni în derulare. Că generează opinii diverse a căror valoare depinde de onestitatea, detașarea de tabere și de claritatea judecății critice a autorului, în timp ce evaluarea, folosind indicatori pentru măsurarea rezultatelor, e relativ obiectivă și are loc la intervale de timp prestabilite.
 

29 ianuarie 2015 at 10:09 253 comentarii

„O să vă judece colega mea, academiciana de renume mondial…”

În Rusia lui Putin au loc baluri fastuoase după modelul celor din saloanele somptuoase ale ţarilor. Pentru spectatori, un spectacol inedit, un carnaval nostalgic. Dar dacă te gândeşti că amfitrionii sunt, poate, profitorii asasinării aristocraţilor, ai celor autentici pe care i-au aruncat în gropi comune dându-le de lucru şi istoricilor de acum, asemenea distracţii  sfidează, într-un fel, istoria.

*****
Pe acelaşi calapod, în România postdecembristă, membrilor aparatului comunisto-securist instalaţi prin crime şi înscenări la putere şi, nu mai puţin, servilor lor, huzureala, etalarea unui lux sfidător, mai strident decât al bolşevicilor- aristocraţi nu le e suficientă Ca repere ale parvenitismului rezidual comunist dumnealor li se cuvine orice vor. Şi vor totul!  Inclusiv onoruri intelectuale. Pentru aceşti impostori un titlu ştiinţific are valoare de abţibild- precum o medalie de gâtul unui orangutan. Cu fiecare diplomă cumpărată,  vipurile politico-mafiote şi prozeliţii lor lovesc cumplit în şcoala naţională, în societatea românească, devalorizează cercetarea şi creaţia autentică. Pe acelaşi tipar, prin achiziţionare, pe alese ori la kilogram, de  titluri ştiinţifice, după mai bine de două decenii şi o revoluţie, modelul „academicianei de renume mondial” continuă să fie un neruşinat hobby de clan.

Ne privim unii pe alţii şi nu-nţelegem de ce se-ntâmplă toate astea. Cum de am ajuns  în acelaşi loc  de unde am plecat. Descoperim cu stupoare că stăpânitorii arealului nostru socio-politic  seamănă izbitor cu cei de sub care ne eliberasem cu jertfe grele.  Cultul lui „totdeauna altul e de vină, aşa fac toţi şi nu se poate altfel” bate tot. Generalizarea acoperitoare, un nou record al rinocerismului!  Pentru ca nişte maimuţoi impostori să fie spălaţi, orangutanismul cu fund roşu scuipă pe toate reperele culturale ale lumii. Dacă mai punem şi înnobilarea  politicului rezidual comunist prin agăţarea regelui la butonieră,  sistemul pare mai carnavalesc decât cel de la  curtea lui Ceaşcă.  Cum poţi crede că societatea civilă cultivă  valorile morale şi intelectuale când vezi că sub acoperişul ei s-a clocit atâta impostură? De unde atâta colegialitate? De ce atâta îngăduinţă faţă de şobolanii din cotloanele universităţilor? De ce indignarea n-a răbufnit mai devreme în locurile invadate de  rozătoare? Şi de ce să ne mirăm atunci, că un severin, un ponta ajung să ne  reprezinte ca embleme ale societăţii?

1 iulie 2012 at 16:36 241 comentarii

Societatea civilă ca un abur.

Criteriile ei, ale societăţii civile, ar fi trebuit să fie criteriile noastre. Ea ar fi însemnat, atunci NOI! Ea, societatea civilă ar fi iscălit cu semnătura noastră o garanţie validă de funcţionare responsabilă a electoratului informat, consultat şi implicat. O garanţie indispensabilă pentru o populaţie care doreşte să se simtă comunitate. O comunitate în stare să-şi revendice drepturile şi, deopotrivă, să-şi îndeplinească obligaţiile. O garanţie pe care, după cum se vede, nu mai are cine s-o dea. Nici s-o semneze, nici s-o susţină.

Ce s-a întâmplat? Unde a dispărut portavocea sonoră a exigenţelor noastre de cetăţeni ? De ce n-o mai auzim nici cu amplificatoare de sunet, din partea lor, ori cu aparate auditive, pentru noi?

Una din cauze posibil a fi legată de dificultăţile pentru a desfăşura astfel de activităţi în condiţiile de obstrucţie din partea elitelor politico-financiare. Poziţionarea tribală, averile şi puterea lor tot mai mare însemnând obstacole pe măsură. De aici un conflict motivaţional legat de insatisfacţiile, poate, a unei asemenea asumări de poveri. Sau o regrupare consonantă pe aceleaşi…criterii tribale. Deşi n-aş vrea să cred că unii dintre ei au shimbat criteriile noastre, pe criteriile lor,  există simptome care par a acredita, în unele cazuri, această tristă realitate.

Cauze sunt şi altele, mă gândesc, un anume spirit elitist sau, probabil, o reţinere a intelectualului îndeobşte modest, obişnuit să fie marginalizat. Sau pur şi simplu o nepotrivire de stil, o lipsă de vocaţie. Relaţionarea proastă cu canalele de comunicare.

Dar mai sunt şi deraierile păguboase, invidii mărunte, aplecarea spre conflicte meschine de vecinătate intelectuală. Dacă te împiedici de pietricele n-are rost să-ţi închipui că poţi urca muntele. Cu atât mai mult dacă le bagi altora în pantofi. Aici chiar putem vorbi de un punct nevralgic.

Mai e ceva, probabil ca efect al celor de mai sus! O problemă vitală care poate fi rezolvată doar dacă, în loc de întrebarea „Nu ştiţi pe unde s-o iau ca să ajung la…societatea civilă?” Am auzi întrebarea Ei:” Nu ştiţi pe unde s-o iau pentru ca să ajung la cetăţean?…Oriunde s-ar afla el ?

Altfel, orice analiză, referat, raport de avertizare, oricât de academic, poate ajunge şi folosi doar acelora puţini care oricum ştiu cum stau lucrurile. Poate lămuri suficient organismele europene care oricum sunt destul de informate.

Câţiva, puţini, supravieţuitori le-aş spune, reuşesc să mai ţină în viaţă, conectată la aparate, ideea de civism fundamentat pe valori. Cu ce efect? Asupra cetăţeanului şi a calităţii criteriilor lui? Oricare ar fi el?

10 noiembrie 2008 at 15:47 8 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: