Posts tagged ‘sturioni’

Crengulin: O povestioară din deltă

Postată în „Grădina publică”

Eram de servici la staţie de reproducere şi creştere sturioni din Brateş (10 km de Galaţi), aproape de Prut şi Moldova. Un afacerist din Bucureşti venise să cumpere sturioni. După ce i-am numărat şi ambalat, directorul mă întreabă dacă vreau să merg cu el până în deltă, îi era teamă să meargă de unul singur. M-am hotărât pe loc, cum să nu, merg, doar să trec pe acasă să iau câte ceva. Nu era timp de trecut pe acasă, iute, îmbarcarea la maşină pentru a prinde bacul peste Dunăre. Mi-am lăsat bicicleta şi colegele la Brateş, cu ceva haine de schimb pe care le aveam, ca de obicei, la mine, puteam să descurc câteva zile. Prin urmare, fără multă vorbă, la maşină şi la bac. Am trecut Dunărea, după care, în viteză prin munţii Măcinului până la Tulcea. Acolo ne aştepta o şalupa angajată să ne ducă-n deltă. Începuse să se-ntunece, nervos,”şoferul şalupei” înjura de mama focului, aia, aia şi ailaltă, ne aşteaptă de câteva ore, nici proiector, măcar, nu are. Tot drumul până la Sulina ne-a bombănit. Poate dorea mai mulţi bani. Spunea de nu ştiu ce barcă Ccare s-a răsturnat când s-a lovit de un buştean şi alte de astea. Eu mă vedeam, deja, azvârlit din şalupă. Mă gândeam că sacii cu peşti ar fi buni, au apă şi aer, plutesc, numa’ buni de colaci de salvare. N-a fost cazul, omul cunoştea canalul foarte bine. La Sulina a alimentat cu carburant şalupa şi şi-a luat un proiector. Am intrat pe un canal mai mic ce ducea spre CA Rosetti şi pădurea Letea. De o parte şi de alta a canalului, stuf, în apă plin de nuferi, brădiş şi alt specii de vegetaţie acvatică. Din loc în loc, mai opream şalupa pentru a descurca elicea plină de buruieni. Atunci tăbărau ţânţarii pe noi ca-n filmele lui Hitchcook. O oră şi ceva a durat drumul prin bălării, în sfârşit am ajuns la destinaţie, o fostă pescărie abia cumpărată de afaceristul moldovean. Am pus sacii în apă pentru a-i aduce la aceiaşi temperatură cu apa din bazin. Din păcate, câţiva saci legaţi de mântuială, de pescari, pierduseră din oxigen, aşa că o parte din peştişori au murit. Am stat două zile în deltă, timp în care am ajuns şi la mare pentru a strânge Gamarus (creveţi micuţi). Cu trei saci congelaţi de Gamarus am luat rapida, cum o numeau localnicii, spre Tulcea, acolo eram aşteptat de o maşină de la institut. Peştişorii de la Brateş s-au bucurat să primească creveţii, au crescut într-o săptămână cât alţii în trei. După câteva săptămâni am fost solicitat din nou, afaceristul cumpăra sturioni de doi ani din apropiere de Curtea de Argeş. Am plecat, cu moldoveanul, din Bucureşti, conducea ca nebunul pe autostradă, 250 km/h! Am încărcat peştii în camionul cu hidrobioane, tuburi de oxigen şi pe aici ne e drumul. Până la Tulcea, opriri tot la două trei ore pentru a verifica sturionii din camion. Când am ajuns la Tulcea deja se luminase, de acolo am urcat camionul pe pluta trasa de un vaporaş şi, paca-paca, până la pădurea Letea. Peştii cei mici pe care-i îi adusesem de la Galaţi erau bolnavi, prin telefon directorul le recomandase tratament cu sare. Eram pregătit să fac tratament cu antibiotice, când ce să vezi? Ei congelaseră creveţii dar fiind bucăţile mari care nu au îngheţat bine, la mijloc creveţii erau stricaţi. Oameni buni, sunteţi normali? Cum să trăiască peştii dacă le daţi aşa ceva?

12 februarie 2012 at 15:29 154 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.020 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.020 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


<span>%d</span> blogeri au apreciat: