Dreptate pentru buldogi

Vă daţi seama în ce stres şi-au greblat avuţiile, vreme de două, trei mandate, săracii penali din pedele? Puteţi înţelege ce viaţă istovitoare au avut de dus într-un partid ajuns în vârf sub steagul anticorupţiei? Vă puteţi imagina zbuciumul gross-buldogului faţă-n faţă cu conştiinţa sa, când, după o zi de aranjamente cu poliţaii, cu vameşii, cu amicii din opoziţie şi susţinătorii din televiziunile duşmane, voia şi el să-şi pună capul, liniştit, pe pernă? Ce eroism, inegalabil, trebuie să existe-n asemenea viteji când, sprijinindu-i pe preşedinte şi premier, pe de o parte, îi boicotau, mai făţiş, mai prin tufiş, pe cealaltă? Şi, în fine, ce lupte sfâşietoare se pot da în sufletul unui ober-buldog ajuns în situaţia să nu-şi mai poată apăra buldogii de „javra ordinară?” Până când o nedreptate ca asta? se pune întrebarea. Cât să mai rabde un buldog, mai ales după ce în toiul încăierărilor şi-a mai pierdut şi din măsele? Doar nu s-o fi terminat dreptatea pe lume! Mândria de buldog ca şi onoarea uslăşească se cer apărate! Purtătorii de zgardă cu însemnele reţelei nu pot fi corupţi cu integrităţi şi asemenea prostii, greu de crezut că s-ar îndoi cineva de asta. Ori de faptul că ariergarda zornăitorilor cu tinichele-n coadă abia aşteaptă semnalul să se-arunce-n luptă. Cărţile –de credit – au fost făcute, tăiate, împărţite. Bătălia e ca şi câştigată. Privind în perspectivă, însă, se observă că de victoria de acum a buldogilor, ar avea nevoie, la urmă şi la urne, chiar reformiştii şi electoratul lor. Are şi războiul paradoxurile lui. Aşteptăm cu interes al buldogilor congres.