Posts tagged ‘turmă’

Medic și bolnav

Pentru un bolnav cea mai mare mare neșansă e să ajungă pe mâna unui medic care-l duce cu vorba, care-l asigură că situația e bună, că urmărește cu atenție prostiile corpului medical, că n-o să-i lase el să-și facă de cap, că oricum pe ansamblu e bine, iar de chestiunile deranjante să n-aibă grijă, sunt minore, le rezolvă din mers. Că atâta timp cât conduce spitalul, bolnavul să fie sigur că totu-i sub control și însănătoșirea garantată! Anesteziat cu discursuri lemnoase și poze publicitare de album politic festiv și de vacanță, bietul internat are tot mai puține șanse să iasă zdravăn din spitalul controlat de doctorul-prezident controlat la rându-i de purtători de targă, de spălători de cadavre și de alte cadre de nădejde.

Obligația respectării unei constituții pervertite are o notă de falsă corectitudine, în raport cu efectele ei distructive pentru țară, fiind în conflict cu conștiința de OM și cu onoarea de CETĂȚEAN. Acceptarea făcăturilor legislative pro-corupție în timp ce legiuitorii violează justiția e la fel de dezonorantă.  Cineva care acceptă silniciile de dragul funcției nu e cu nimic mai bun decât siluitorii. Cu nimic mai bun decât aparatnicii lui Ceaușescu. Teribil de fals e și reproșul unora că președintele e singur, că oamenii nu l-au ajutat! Când? A riscat suspendarea și n-am observat? S-a solidarizat, cumva, cu miile de protestatari care au ieșit în stradă zilnic, pe orice vreme, în ultimii doi ani, ori cu revolta magistraților, cu cea a organizațiilor civice? A empatizat în secret cu victimele represiunii din 10 August și nu ne-am prins?

Totuși bolnavul s-ar putea bucura, în cele din urmă, de un noroc ca-n filme, având parte de un medic atât de grijuliu cu sacrosancta lui persoană și atât de preocupat s-ajungă la un nou mandat. Poate teama c-ar pierde cursa să-l scuture destul pentru a-l trezi din clasica amorțeală. Și, vioi ca un pițigoi, să-și acorde o șansă pentru mandatul doi. În dex-ul de campanie, cum zic ăia mici, urma scapă turma…

26 octombrie 2018 at 14:21 6 comentarii

Morgana,reality-show

Imaginea a câştigat.A trecut pe poziţia întâia, înaintea subiectului şi predicatului. Suntem pe punctul de a ne dezbrăca de ce suntem si de a ne muta definitiv în lumea ei.O lume în care nici măcar cele cinci procente active din creierul nostru nu mai sunt puse la treabă.Sau, mă rog, se ocupă cu altele.

De când cuvântul a fost retrogradat, însă, se petrece ceva ciudat! Aţi observat? Se ţipă mult,se urlă tot mai tare, se râde si se plânge isteric. Intensitatea creşte odată cu temperatura. Încălzirea globală creşte odată cu hăbăuceala globală. Hăbăuceala globală creşte direct proporţional cu numărul de zerouri din câteva topuri glorificate ca nişte altare. Aspiranţi la canonizare sfârşesc expropriaţi de propriile visuri. De altfel valorificarea tragediilor devine tot mai profitabilă. Pare-se că ăsta e rostul lor. Comediile, pe de altă parte, sunt tot mai de plâns. Mai şocante şi mai grosiere. Mai rele şi mai triste. Viaţa pe pământ, de fapt, se transformă cu repeziciune într-un reality-show care-i pune până şi pe regizori în situaţii neprevăzute şi în roluri groteşti.

Experimentul Icar s-a mutat din laborator în realitate. Ca într-un joc de societate generalizat, în fiecare zi tensiunea mai creşte cu o linie. O suportăm. Nu e iluzie. Cu bună stiinţă si de bună voie ne lăsăm,ca o turmă, în seama leadershipului pe care-l slujim: imaginea!…
Imaginea care ne locuieşte, ne înlocuieşte.

Toamna si primăvara. Blândeţea si tandreţea. Pastelul. Spontaneitatea şi voioşia. Bucuriile mărunte. Ploile luminoase de vară. Entuziasmul copilăresc, emoţia sinceră. Dăruirea. Sacrificiul. Comuniunea prin Cuvânt. Comuniunea cu Cuvântul. Dragostea. Înţelepciunea. Pacea.
Când au dispărut? Unde sunt? La ce bancă, concurs cu premii,ori bursă?… Poate la vreun muzeu?

Ce-i drept muzeele, colecţiile, enciclopediile, sunt tot mai multe. Să fie la mijloc sentimentul, din ce în ce mai pregnant, al pierderii? Să se simtă preeminenţa unei mutări?…

Cerul se vede tot mai greu prin zidul întunecat al norilor. Văzduhul ceţos,suprasaturat de noxe seamănă cu cel din diaporamele cu păduri de ferigi si dinozauri.

Pare-se ca această civilizaţie a entertainmentului globalizat, a brutalităţii şi plictiselii, a exceselor şi a lipsei de nuanţe, nu mai are ce pierde. E propria ei prizonieră. Pe zi ce trece, însă, se vede a fi tot mai mult şi propria ei victimă.

13 martie 2009 at 12:00 29 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 915.990 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 915.990 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: