Posts tagged ‘udrea’

Justiție vs. justițiarism- 2015

Cu un figurant la Cotroceni și cu aceeași uriașă figurație parazită pe scena politică, mediul politico-social pare în prezent mai incert, lipsit de identitate, de personalitate și de orizont decât pân-acum. Asta explică nevoia, clamată sau negată, de prezența publică a ex-președintelui care a marcat un deceniu prin personalitatea lui atât de controversată. Fiindcă de Băsescu au nevoie și băsiștii și anti-băsiștii. Nu reușesc nici unii nici alții să se desprindă de el. N-au cu cine să-l înlocuiască. Tot ce spune și face e materie primă de bază pentru dispute, bârfe și postăceli.

Milică a plecat de la Cotroceni ca și cum n-ar fi fost. Nu l-a regretat nimeni. Împins de jetul de noroi roșu, Iliescu a mai aterizat odată și-n anul 2000 pe scaunul prezidențial, ca să consolideze pe deplin, „revoluția și reforma” sistemului ticăloșit. Băsescu l-a dat pe brazdă întrucâtva dar nu destul ca să nu recidiveze. Cetățeanul Băsescu pare mai abrupt decât ex-președintele. Solidarizarea sa cu Udrea amplifică antipatia de care are parte din plin atât el cât și grupul apropiaților lui.

De altfel, orice lider de opinie care nu-l desființează devine sancționabil. Un jurnalist pune chiar în circulație scenariul că s-ar teme de posibile denunțuri sub presiune ale Elenei Udrea. Preluat pe loc, cu satisfacție, între alții, și de justițiara Macovei. Un scenariu pe care stilul smuls, preventiv, pus pe rol de vreo 3 luni la DNA fiind o practică juridică diferită de cea de pe vremea lui Daniel Morar, îl face verosimil. A susține însă, că fostul președinte a dat în judecata varanului e ceva tot atât de slinos ca și a flutura blatul Băsescu-Ponta! O justiție sensibilă la dorința de răzbunare politică sau la antipatia publică se declasează. Devine instrument. Ca și jurnalismul mercenar angajat în asemenea practici nocive. Justițiarismul tinde să ia locul justiției. Corupția se reformează. Arbitrariul se ambalează în codul penal. Insuficient reformat, statul de drept e amenințat de restaurație prin refuzionarea puterilor statului.

up-date
Exact după 2 ani, în aprilie 2017, fostul președinte, reformator și apărător al statului de drept, devine justițiar în nume propriu și propune, fără jenă, amendamente cu dedicație la proiectul legii  grațierii…   Ce decădere!

8 aprilie 2015 at 12:25 21 comentarii

Meștere, pe când o nouă academiciană?…

satiră trist misogină

Preiau o idee dintr-o postare mai veche în noul context al încercărilor nereușite ale feminismului autohton de a se afirma în politică. Dacă despre modele gen grevista anghel, angrosista birchal, gestanta firea, vanghelista kati, lingvista grapini, etc, în politica post-pingelică nu merită discutat, de observat că nici cele de pe o platformă mai cool n-au șanse să impună prestigiul politico-matriarhal în țara Meșterului.

Așadar, ce se-ntâmplă cu filonul feminin din politica țării Meșterului Manole ? Ce putem spera să ne mai ofere doamnele? Că pân-acum a proliferat nestingherită doar specia aceea toxic-buruienoasă al cărei parvenitism de grotă maimuțărește eleganța țopârlănismului domnilor. Există spirit acolo câtă autenticitate e în teza de doctorat a premierului. În top, profesionistele care mărșăluiesc sub steaguri useliste.

Observăm, fără mirare, că și ascendența politică a Elenei Udrea pare a unei trecute vedete de variete de succes care speră ca noul șampon blond-cenușiu marca -„Călugăru” să-i redea un pic din fosta strălucire. Și că desantul de la prezidențiale al Monicăi Macovei nu se vede a fi urmat de ceva de mare viitor. (Când la „un samurai” se simte o undă de politicianism, e semn că iese din legendă). În fine, carmenismul, acest val politic izvorât din inima Cotroceniului a atras deja balerinii de la klausopera, frizeri și maseuri, plutași de presă dâmbovițeană și nu numai, boboreni sărmani de la curtea miracolelor, mușchetari profesioniști și curtezane de ambele sexe, slujitori ai cultelor politico-religioase unite într-unul singur. destul ca să înțelegem ce va urma…

1 aprilie 2015 at 14:10 57 comentarii

Exerciții de surpare

Campania prezidențială din 2009. Reporterul Vlad Ursuleanu intră incognito în echipa de hăitași politici activi pe internet a candidatului Crin Antonescu. Rezultatul e un „autodenunț” spectaculos, cu valoare de document, care n-a avut nici un efect. Nici moral, nici juridic. Departamentele de reacție rapidă ale partidelor și-au văzut mai departe de „treabă”, plătindu-și „militanții”. Managerii de la pompe fiind și ei răsplătiți pentru devotament și efort cu funcții înalte în stat care presupun o responsabilitate pe măsură. Cel mai sus poziționat politic acum, consilierul Mihalache a ajuns șeful cancelariei prezidențiale. Și tot acum, la aproape șapte ani de atunci, procurorii DNA au găsit că îndeletnicirea ar putea fi un cap de acuzare viabil în 2015 pentru Udrea care în 2012 tutela o echipă de postaci. Că până la urmă, din strădania de a justifica cumva, prezumția de multiple învinovățiri în variante combinate compuse a anchetatei care concentrează acum forțele DNA în jurul ei, poate tot le va ieși lozul câștigător.

Manipulare, denigrare, delaţiune, diversiune. puci. În continuă ofensivă și adaptare. În decembrie`89, la mineriade, în campanii electorale. Tactici conservate, ca şi dosarele, spre a fi reintroduse în meniul noului regim. Reformat prin metode moderne de marketing, comerţul cu conştiinţe merge șnur și în libertate. Regenerat rapid, putregaiul se-ntinde voios şi tembel în toate părțile. Cumpărarea de funcţii politice şi de voturi multiple de către potentații politici a devenit motorul democrației postdecembriste-  odată cu formele de anihilare a adversarilor care proliferează cel puțin de un deceniu proiectate, organizate și finanțate de personaje politice sus-puse.

Generate de corupţia partinică cu tehnică securistică modernizată, intervențiile hărțuitorilor pe net par rupte din  practicile informatorilor poliției politice ceaușiste combinate cu stilul bandelor de interlopi actuali. Achiziţia, cu bucata sau la kilogram, a conştiinţelor de duzină care acceptă, unele cu plăcere, să facă munci înjositoare, fiind “militantism de partid”. Dacă nu s-ar știi că fac obiectul unor joburi de rețea plătite la negru și controlate de granguri politici, ar părea opera unor psihopați. Asociată unor canale TV de aceeași factură dedicate deranjamentului mental de masă, această iresponsabilă formă de parazitare a mediului politico-social degradează grav relaţiile interumane, împiedică solidarizarea socială şi blochează constant formarea conştiinţei civice. Chiar dacă găștile rivale în bună parte se neutralizează reciproc pe unde nimeresc, imprimă o stare psiho-socială negativă care tinde să devină cronică. Generează fie spirit defensiv și lehamite, fie extremizarea atitudinilor. Ură sau idolatrie. În extremis, dispariţia gândirii critice și a proactivismului. Orice forță politică ar ajunge la putere, dacă societatea nu iese din starea asta, nu se va schimba mare lucru.

21 martie 2015 at 15:12 106 comentarii

Unfair games

Ce firesc ar fi fost ca la predarea mandatului din decembrie 2014, noul președinte să-i fi mulțumit lui Băsescu pentru intervenția decisivă din ajunul turului doi. Ar fi fost un simplu gest de fair-play. Doar am fost martori la declarațiile live de atunci, ale ex-președintelui, cu mult timp înainte să fie readuse în conștiința publică (atâta câtă mai e) de scrisoarea europarlamentarului Ioseph Daul! Gestul fiind cea mai exactă autocaracterizare, neîntrecută de propaganda slinoasă din campanie.
*
Ce binevenită, ce utilă, ar fi fost intrarea d-nei Udrea în PMP, dacă nu și-ar fi adus și instalat direct pe cai mari o suită de bănoși, niște personaje cu pete vizibile, (Florin Popescu, Gheorghe Ștefan, etc). Sau, măcar, dacă se abținea să-și impună dizgrațios șefia cu ajutorul lor.
*
Și ce benefic în acel moment de răscruce politică ar fi fost ca, oricât de prins cu treburile statului și de asaltat de mizerabilele atacuri useliste, președintele Băsescu să-și fi găsit puțin timp să-i dea EU niște sfaturi utile pentru viitorul PMP și s-o lase-n pace pe MM.
*
Ce integră s-ar fi dovedit d-na Macovei dacă nu sărea la gâtul lui Băsescu! Și dac-ar fi arătat o cât de mică îngrijorare față de recentele acțiuni decredibilizatoare ale DNA, instituția-steag pentru traseul ei în politică. Să fi fost în stare să treacă peste ostilitatea cunoscută față de ex-președinte și mai ales, față de d-na Udrea. Și fără ca, într-un moment de slăbiciune, să-și arate parti-pri-ul ciudat pentru legile Big Brother.
*
Și ce prestanță ar fi dovedit dl Papahagi, ce caracter nobil, de adevărat bărbat politic, dacă nu s-ar fi complăcut în postura de acuzator vitriolant al d-nei Udrea (neluînd în calcul măcar, cât de păguboasă e o asemenea atitudine pentru el ca și pentru noul partid M10).
*
Din nefericire, lipsa de fair play, de onestitate politică, de integritate, indiferent de împrejurare, nu mai reprezintă demult calități politice importante pentru votantul român. Idolatria oarbă, fără îndoieli și întrebări, ca și ura tâmpă, indusă de aceiași politicieni, pentru care interesele lor le bat pe ale țării, devine normală în țara lui Păcală.
*
Demarată imediat după alegerea președintelui Băsescu, în 2005, ofensiva Grivco asupra justiției își găsise „întâmplător”, prin 2008, și premierul, ideal pentru „ideea care avea să-l îngenuncheze pe Băsescu”. Neîngenuncheat după suspendarea din 2007, rebelul le-a râs în nas și după alegerile pierdute de aliați în 2009 când „premierul Grivco”, icoana oferită la pupat boborului, a șters-o iute la Sibiu. După ce a stat la cutie un timp, cât să se șteargă amintirea neplăcutei întâmplări (contând pe memoria scurtă a românului) revine în 2011 sub comanda varanului gata pentru o nouă acțiune de suspendare la Cotroceni. Nereușită și asta. Ca pilon al USL și susținător declarat al lui Crin Antonescu- președinte, Iohannis declarase public, atunci, că noua ofensivă anti-statală a USL e oportună (doar „un pic prea grăbită”). Reușind în fine, s-ajungă la Cotroceni în noiembrie 2014, inclusiv cu ajutor din partea hulitului Băsescu, alesul n-a abandonat linia uselistă. Drept urmare, după nici trei luni de președinție, și-a definitivat garnitura de puciști fideli instalați în diferite funcții. După muncă și răsplată.
*
Anticorupția? Utilă, cum nu, cu condiția ca DNA, ANI&DIICOT, să n-ajungă unde nu-i voie. Prin urmare, nimic surprinzător în lipsa de fair-play a noului președinte. Nici în faptul că a preluat și adaptat, fără scrupule, scopul puciului din 2012: debăsificare& preluarea totală a puterii odată cu apelurile la tăcere &liniște (obsesie comună cu a varanului-”că prea vorbesc mulți neîntrebați în țara asta”) și oferirea de funcții fidelilor puciști. Păstrându-l chiar și pe Ponta un timp oarecare, pentru contribuția lui neobosită în efortul comun de „debăsificare”.

4 martie 2015 at 15:52 152 comentarii

Urma nu scapă turma

Cazul Udrea a ajuns în epicentrul furtunii politice. De fapt, mai-nainte de a fi judecată, a fost deja pusă la stâlpul infamiei publice de cei care o detestă. Asta nu reușește să împiedice tsunami-ul care avansează spre servicii, spre jurnaliștii și magistrații sub dublă comandă. De așteptat ca-n drum să atingă și sistemul fraudulos de finanțare a campaniilor electorale prin mulgerea statului și a prostului de contribuabil votant, bine pus la punct în ani de zile, de partidele serioase. Iar odată furtuna pornită, e cam greu de oprit- cu sau fără Udrea la-nchisoare. Deja valurile au scos la suprafață atât complicități cât și răfuieli interinstituționale. Se răscolesc și fricțiuni intrainstituționale derivate din aceleași relații bolnave. Și parcă începe să se clarifice de ce au sărit ca arse instituții de forță și personaje cu statut politic de top s-o rezolve stahanovist, cum nu s-a mai întâmplat în perioada postdecembristă. Așadar nu e „urma care scapă turma”, cum zic unii. Mai curând e invers. Turma e în alertă, pericolul e mai mare decât pân-acum, pe de o parte din pricina a recentelor dezvăluiri și a celor care ar putea urma, pe de alta, fiindcă DNA e nevoită să-și repare credibilitatea afectată în acest moment prin precedentul creat chiar de unii procurori. Mai cu seamă după ce deputățimea și-a demonstrat cu exces de zel, obediența oarecum selectivă față de diverse cerințe din partea justiției și SRI.

În deontologia parlamentară asta înseamnă integritate instituțională. Grijă față de statul de drept. Parlamentul e stâlpul democrației în stat, ni se amintește uneori, cu respect, prin tocșouri. Te-ntrebi cât mai rezistă statul dacă stâlpul lui de susținere e în halul ăsta de putregăit, iar din pilonii guvernamentali curge rumegușul. Și-ncepem să ne punem tot mai serios problema dacă, în situația posibilă a declanșării unui război prin proximitate nu cumva tocmai stâlpul de rezistență e cel care ne pune în pericol. Mai ales că președintele, mai preocupat de imaginea sa decât de ravagiile furtunii, pare că n-a ieșit din campanie. Singurele probleme la care a reacționat prompt, pe măsura importanței pe care le-o acordă,  fiind niște banale stângăcii de protocol.

11 februarie 2015 at 17:52 105 comentarii

Articole mai vechi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 926.272 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.447 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 926.272 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: