Posts tagged ‘udrea’

Paradoxuri şi contradicţii

Faptul că demersurile preşedintelui (premeditate, aş îndrăzni să spun) legate de prezidenţiabili provoacă reacţii negative generale, inclusiv pe flancul dreptei (unele nu numai ostile ci şi triviale) pare a nu-l deranja. Ceva nu se potriveşte aici. Cât despre precocitatea agresivă a reacţiilor n-o găsesc cel mai inteligent răspuns. Rezolvabilă sau nu (acum sau mai târziu)  ecuaţia are câteva aspecte vizibile care se bat cap în cap.

IDupă  Congresul din 7 Iunie, partidul  Elenei Udrea ar trebui redenumit.
…Nu PMP, ci „micul PDL”, din moment ce, dezorientaţi şi dezamăgiţi, membrii de frunte ai Fundaţiei  şi ai partidului MP au părăsit, unul după altul, organizaţia pe care au fondat-o exprimându-şi mai dur sau mai discret, nemulţumirea şi indignarea.

În această situaţie, se remarcă două aspecte contradictorii:
1. Preşedintele continuă s-o susţină pe Udrea, depăşind nişte limite pe care le-a respectat în toţi anii de preşedinţie (dând frâu liber comentariilor de peluză) ca şi o limită, raţională, să zicem, conştient că generează o stare de confuzie şi indignare.
2. Deşi fondatorii MP şi, în general, apropiaţii  lui TB au părăsit organizaţia iar unii din ei o susţin acum pe Monica Macovei (îi fac campanie) nu-şi transferă criticile şi  resentimentele asupra preşedintelui girant al PMP-ului d-nei Udrea. Interesant!…

II. Opiniile şi intervenţiile critice repetate ale unor oficiali UE şi NATO la adresa atitudinii şi acţiunilor politice ale puterii instalate în 2012 denotă constant dezaprobare, neîncredere şi îngrijorare (mai ales în contextul geopolitic al ultimei perioade). O serie de aspecte negative, politice şi economice par a arunca ţara în incertitudine. Absobţia fondurilor europene e dezastruoasă, iar intrarea în recesiune e de-acum oficială în ciuda asigurărilor guvernamentale de crestere economică (desfiinţate recent de Eurostat). Cu un preşedinte „roşu”, însă, la Cotroceni, situaţia ar putea deveni ireversibil dramatică

În aceste condiţii, se observă alte două aspecte contradictorii:
1. Preşedintele Băsescu vine cu un avertisment public în premieră aruncând în discuţie exploziva chestiune a „dublei comenzi” sub care s-ar afla cel puţin un candidat.
2. Deşi prost văzută, puterea pesedistă câştigă un post de comisar european esenţial care impune serioase competenţe şi o obligă (forţează!) la responsabilitate…

Supoziţii

1. Dezvăluirea pripită a candidatului acoperit i-ar putea compromite efectul într-un moment cu o miză internă şi externă extrem de mare privind viitorul ţării şi nu numai. Cu toată nerăbdarea stârnită de lansarea subiectului, momentul optim al „dezbrăcării” nu poate fi decât la înscrierea oficială a candidaturilor.
2. Postul de comisar în care a fost numită pesedista Creţu, în ciuda informaţiilor (deloc secrete) şi a suspiciunilor (legitime) legate de trecutul, „misiunea” şi legăturile ei politice este şi unul de testare (a „caracterului”!) Orice mişcare a d-nei Creţu fiind sub control. Evaluarea activităţii d-sale fiind de-acum un proces permanent, transparent, pe criterii de competenţă şi corectitudine, orice abatere de la normele respective va duce la repercursiuni negative asupra ţării şi grave (probabil) asupra suportului ei politic (PSD) .
3. Mutaţiile partinice în 2015 care se prefigurează deja odată cu nemulţumirile care au urmat preluării PMP-ului de către Udrea, cu recenta ieşire a Monicăi Macovei din PDL şi cu cele care mocnesc sub capacul Blaga în ex-PDL, vor îngropa ACL. Efect pozitiv! Reaşezarea partinică pe dreapta va fi decisă însă de efectul rezultatelor la prezidenţiale obţinute de reprezentanţii ei. Nu-i exclus s-apară un Partid Democrat Popular…

11 septembrie 2014 at 13:53 23 comentarii

Criterii de dezintegritate

Motto:
„am intrat in luna oii de metal.
bivol : puneti ideile in aplicare”
( captat de la B1Tv)

Abandonul moral la care asistăm depăşiţi de amploarea fenomenului nu s-a produs peste noapte. Şi nu doar din pricina personajelor de vârf care împing ţara în groapa corupţiei ci şi a exasperantei lipse civice de judecată critică care cronicizează boala. Dacă perioada ceauşistă era „labelepoc” iar armata română a vremii, „marea mută”,  servilismul multor boboreni s-a menţinut şi adaptat vremurilor şi noilor stăpâni. Dimensiunea uriaşă a obedienţei naţionale, una înrudită mai degrabă cu a imperiilor istorice de la est decât cu a lumii vestice- cu toate păcatele ei-  s-a redistribuit partinic. A proliferat în sere climatizate cu tehnici securiste refreshuite prin marketing politic de tip occidental. Când spun boboreni nu mă refer doar la second-românia din remorca pesedistă ci la nucleele de susţinători de un zel adesea ridicol, arondate grupărilor de după ’89. Lesne de recunoscut după subţirimea  bârnelor din ochii d-lor şi a masivităţii paielor din ai celor pe care nu-i place stăpânul; pentru care ar fi înstare să-şi dea, nu viaţa, ci onoarea (asta-i ieftină!). Stop! că se ştie, nu-i bine să superi bivolii răniţi   🙂

Aspectele pecinginei se văd oriunde am privi. Cu precădere din 2012, efectul mult vorbitelor criterii de integritate s-a dovedit tot atât de iluzoriu ca şi calităţile omului nou din plenarele ceauşiste. Din cei patru aredişti, au rămas trei, în 2013 şi doar doi în 2014. Ura! Mihăiţă, boschetarul politic al dreptei şi Vasilică, omul cu cuşcă, s-au regăsit în aceeaşi relaţie mutuală cu ascendent la putere, sub zodia oii de metal şi a bivolilor plini de idei! Dacă în 2012, preţul accederii lor în parlament fusese dinamitarea comisiei de integritate şi salvarea penalilor (un preţ enorm, prea puţin analizat) acum preţul accesului la prezidenţiale al perenului candidat MRU e PMP via Udrea (veriga dezintegratoare!) Gata de un nou aranjament onest, tot via Falcă. Istoria reloaded! În dosul clamării nevoii de unitate, se fac aceleaşi manevre oneroase. Ca noutate, cinismul! O extremă duplicitate a unui corp de actoraşi politici de cea mai joasă speţă într-o tragi- comedie care pare fără leac. Şi abia am intrat în luna oii de tinichea  🙂

Casta ciolănarilor, odată înşurubată-n imoralitate, pare veşnică.  Liderii blatişti, duplicitari, practicanţi ai jocurilor politice perdante, cultivatori perverşi ai obedienţei şi ai unor medii politice de clan ori de gang, nu se mai dau duşi de-acolo nici cu justiţia! Dacă am diferenţia sănătatea etică a prezidenţiabililor momentului prin cruci roşii, unul nu e neatins de boli ruşinoase. Sau măcar, în stare de a o rupe cu „suferinzii”! Incompatibili cu state vechi, fraţi de cruce politică cu infractori, susţinători versaţi ai penalilor sau ei înşişi, penali! Câte cruci ar fi de văzut pe o fişă  de sănătate a acestor domni care asigură standardele etice, naţiei, exclusiv pe criterii de dezintegritate?
Şi, fiindcă veni vorba: cum or mai sta bivolii cu ideile  în luna oii de metal?     😀

12 iulie 2014 at 15:37 56 comentarii

Din greşeală în greşeală spre victoria finală

PMP, regrete: cu toleranţele de rigoare (ca să n-avem vorbe) tocmai ai picat la proba de integritate. Pe partid. In integrum! Şi asta mult mai repede decât lăsai să se prevadă. Am înţeles  graba de a recupera, nevoia urgentă de pragmatism, încheierea perioadei de romantism odată cu intrarea Elenei Udrea urmată de o suită consistentă de parlamentari ai PDL dar nu şi intrarea într-un joc duplicitar bezmetic care poate alunga electoratul -unul şi-aşa nesigur. Dând iresponsabil, partidul, pe un ins obscur, PMP o să afle curând, dacă în acest moment se face că nu ştie, că asta va fi imaginea care-l va reprezinta. Una asociată cu a unor personaje dubioase nicidecum cu cea a reformiştilor. Se repetă dezamăgitor, şi posibil perdant, situaţia din toamna 2012 dinaintea alegerilor, când PDL a tras clapa comisiei de integritate. Şi când MRU a dibuit intrarea în parlament printr-un troc amoral, funest, cu PDL. Ca mai târziu, chiar Monica Macovei să accepte compromisul, cot la cot cu cei care îi boicotaseră admirabilul demers.

După cum se vede, nici acum, în 2014, respectarea unui barem de criterii morale şi de competenţe nu pare o politică viabilă, de vreme ce PMP cel venit tare din urmă cu promisiunea înnoirii mentalităţii politice pentru ieşirea din zodia corupţiei, dintr-o lovitură a sacrificat ideea de integritate. Şi, odată cu asta, încrederea unui electorat scârbit de toate partidele. Acum că ne-am lămurit, cu toţi şi cu fiecare, e bine de precizat că a milita pentru neprezentare la vot, dincolo de faptul că are un iz de şantaj infantil (de copil râzgăiat care refuză să mănânce) e chiar mai păgubos. Asta deşi şantajul -adresat celor responsabili- vine, ca avertisment, de la beligeranţi: lipsa de la vot ar asigura succesul terminatorilor statului de drept. …Şi nu au dreptate? Aşadar, compromisul lor, implicit cinic, se răfrânge în compromisul alegătorului. Măcar a alege între PDL şi PMP e mai uşor. La nevoie se poate trage la sorţi; ori da cu banul. Orice faţă ar ieşi, tot aia e.

17 februarie 2014 at 13:22 107 comentarii

Fixaţii dăunătoare

Am avut onoarea să stau la masă cu Monica Macovei într-un moment extrem de critic pentru dumneaei (imediat după ce fusese forţată de şefimea ARD, în frunte cu Blaga, să dizolve comisia de etică) şi, paradoxal, un moment potrivit pentru o solidarizare a bloggerilor de dreapta, susţinători ai criteriilor etice în politică. Un pic mai târziu am constatat că întâlnirea asta a fost din păcate, un moment de desolidarizare şi chiar de ruptură, având în vedere că un grupuleţ din cei aflaţi acolo erau suporterii (activi!) ai d-lui Blaga. Ce a urmat? Dispute personalizate, denigrări, manipulări. Nu insist…

Ca şi pân-atunci, ca şi alţi susţinători mai energici decât mine, de altfel, am continuat să văd în Monica Macovei „samuraiul” fragil capabil să-nfrunte structurile corupte, o persoană complet imună la politizare şi tentaţiile ei. Şi nu mi-aş permite vreodată să uit că fără efortul ei statul ar fi rămas prizonierul justiţiei lui bombo&comp. Continui să cred că ţara are nevoie ca de aer de oameni de felul Monicăi Macovei. Nu ştiu ce anume a determinat-o să se dezică de ea însăşi în relaţia partinică cu Blaga,  pare o reacţie de neîncredere în forţele ei ca şi-n fidelitatea susţinătorilor, dar, sigur, nu asta aş fi aşteptat. De acum MM nu se va mai reprezenta pe sine, „samuraiul” care ne uluise prin  îndrăzneală, tenacitate şi rezistenţă, ci va fi un politician obişnuit, un om de partid. Nu al oricărui partid, ci al unuia în care era socotită „procuroare comunistă”.
***
Previzibile sunt şi poziţionările faţă de subiect: dezavuare, chiar cu accente dure din partea celor care au susţinut-o  fără rezerve;  politizare cu nuanţe, în funcţie de interesele de partid (satisfacţia unor foşti aredişti, exact a celor care au făcut totul s-o scoată din joc în noiembrie, de pildă); asocierea volens-nolens cu Udrea (nu se poate fără!). În fine, dar nu în ultimul rând, reluarea aprigă a ofensivei la adresa foştilor susţinători ai MM (care, în baza nu ştiu cărui cod, al nu ştiu cărei etici, n-ar fi avut căderea să-şi arate dezamăgirea fără a fi acuzaţi de ipocrizie!) dar, atenţie (!) la pachet cu cea ţintind denigrator spre PMP şi corifeii săi.  În fine, în ciuda provocărilor iscate de acest episod, merită salutată poziţia neutră a PMP. Şi fiindcă toate curg, toate se schimbă, să preţuim ce e de preţuit, şi să urmărim, cu detaşare, ce va urma..

12 august 2013 at 17:43 70 comentarii

Taine lovite de transparenţă

Cu vreun an în urmă, am rămas fără grai când am auzit-o pe o colegă explicând de ce-l apreciază pe Gâdea: „fiindcă e unul dintre puţinii analişti curajoşi, în stare să-l demaşte pe chiriaşul de la Cotroceni„. Mi-am amintit de asta zilele trecute când am dat peste  opinii identice, de data asta despre eroismul unor inşi de pe baricadele din zona opusă a mediei dar la fel de dedicaţi obştei şi de curajoşi ca şi omul varanului. Extremele tocmai s-au întâlnit, vinovatul a fost demascat. În unanimitate.

Când unele persoane aşa-zise în slujba binelui public, care-şi câştigă banul din  sponsorizări şi donaţii, îşi schimbă brusc comportamentul, trebuie să existe o cauză. Când reacţia- excesivă faţă de stimul- e deturnată spre ţinta colaterală, e limpede că se dirijează ceva, din umbră, de pe la sponsorizări. Iar când reacţiile astea rezonează cu ale unor pofticioşi politici, se aude un clopoţel! Schimbări de astea s-au petrecut, nu odată, la publicaţii, site-uri din cele mai bine cotate. (Las cititorilor sarcina să le identifice şi eventual, să le nominalizeze!) Cine dă bani acolo (ca şi peste tot!) pentru publicitate şi reclame, normal că are pretenţii. Adică normal ca factorii de decizie ai site-ului să zică atâţia bani, atâta deontologie! Iar principiile, în caz c-au existat, cedează şi ele, doar un portal de News e model de democraţie

Totuşi, dacă-mi aduc bine aminte, au existat şi cazuri de comentatori care s-au retras din pricina asta! Ca urmare, multora dintre cititori le-a scăzut tot atât de brusc, respectul şi interesul pentru  spaţiile media cu opinii „negociate” (chiar şi pentru unele care şi-au câştigat cu efort, aprecierea ) Oricum, e recomandabil să nu treci cu vederea când are loc o schimbare de climă şi de ton. De regulă, acolo e un mister.

De fapt nu-i nici un mister. Cum nu-i un mister nici faptul că unor oengişti, din genul acela pur şi imaculat atât de bine reprezentat de necruţătoarea d-nă Pippidi, dedicat binelui public în general şi justiţiei în special, le cresc dintr-odată ghearele politice şi-ncep să peroreze niţel isteric, chiar iraţional. Şi, până la un punct, reuşesc. Mai ales când se servesc de prestigiul Monicăi Macovei şi al lui Daniel Morar, neezitând să-l folosească în scopurile lor ceţoase. (Cam cum face Gigi Becali când îl scoate la înaintare pe  Cel de Sus, ca să-şi învingă dujmanii…)

Poziţionarea războinică a acestor noi pârvuleşti şi alistari dependenţi de bunăvoinţa unor finanţatori şi de partipri-urile politice ale acestora face dificilă menţinerea unor poziţii critic echidistante şi raţionale în spaţiul public fără a fi încriminate, pe loc, ca dovezi de amor coabitant. Analiza politică devine denunţ al coabitării ca sursa a tuturor relelor, după modele postăceşti clasice. Ziua şi demascarea! În logica oengistă pe linia gândirii Gâdea&Pippidi&Weber etc, toate relele trecute prezente şi viitoare au fost deja transferate în cârca maleficului de la Cotroceni. Ca şi cum, dacă „coabitancul” alegea să tragă nebuneşte din tranşeele Cotroceniului ar fi salvat justiţia din haremul uselist!… Iar unii, sfântă prostie, chiar cred una ca asta! Ultima oră: dosarul amânat al greilor fotbalului, muniţie pentru trupele unite ale demascatorilor. Morala: ochiul dracului n-are nimic cu logica. Şi nici cu morala.

ps. „Coabitant, coabitaci „, cam la atâta se reduce noua gândire analitică media-finanţ-oengistă. Una derivată din popularul „puie monta„. Şi de aceeaşi valoare.

20 mai 2013 at 14:51 42 comentarii

Raţiuni politice dincolo de bârfe

Interviu în RL, aprilie, 2010. Sabina Fati îl întreabă pe Vasile Blaga: ” Ce model de politiciană preferaţi: Elena Udrea sau Monica Macovei? Vasile Blaga: Din punctul de vedere al vieţii de partid, nu mă feresc să spun: Elena  Udrea. Într-un partid atunci când s-a luat o decizie ea trebuie respectată, fiindcă nu suntem ONG, iar atunci când ridici probleme e bine să aduci şi soluţii”. Răspunsul, de altfel previzibil, al unuia din onorabilii tripletei BVB, părea şi foarte motivat, comentam atunci într-un articol. Iar întrebarea asta generase o altă întrebare, anume, dacă modelul politic PDL, aşa cum era desenat de grupul greilor sub acoperirea conjuncturală a d-lui Boc, va mai rămâne model de partid preferat în România post 2010. …Dacă criteriile interne ale acestui partid mai sunt şi cele ale electoratului! Cam asta ar fi trebuit să-i frământe, fiindcă  exact peste doi ani, scrisesem, dacă lucrurile merg pe acest trend, portocaliada se poate duce definitiv la fund.

Numai că privitul spre exterior şi viziunea spre viitor nu făceau parte din cutumele politice ale pedeleului greilor, preocupat exclusiv, atunci, de maşinăria internă şi relaţiile tradiţionale cu rudele politice feseniste. Cum să le placă, prin urmare, ideea de reformism? Cum să accepte aşa o grozăvie? Cum să se-mpace cu exigenţele unor novici? Cum să nu respingă asemenea termene de comparaţie nefavorabile pentru ei, în partidul lor? Iar dacă reformiştii au reuşit să-şi pună-n practică unele iniţiative, acţiunile s-au petrecut pe frontul guvernării datorită ex-premierului Boc şi preşedintelui Băsescu. Că prin asta au adus valoare socială şi puncte pedeleului, n-avea cine să recunoască şi n-are nici acum, în afara unei minorităţi-  care o include însă, şi pe Elena Udrea! În 2006, Udrea a fost cea care  l-a dezvăluit public pe Tăriceanu ca fiind omul din guvern al lui Patriciu, susţinând în felul ei spectaculos, refuzul demn al Monicăi Macovei de a le face jocul celor doi.  Udrea i-a susţinut şi pe Boc, Funeriu şi-n general pe reformatori. Iar ca ministru în guvernul Boc a avut procentul cel mai ridicat (deşi nu mulţumitor) de fonduri europene absorbite. Şi nu bârfele legate de excesele ei vestimentare au trimis-o pe margine-n vară ci strict greşelile cu campania din Bucureşti. Mai presupun că ruptura de grupul Blaga şi al acoliţilor săi are deja vreo două- trei  luni vechime. Intervenţia laudativă -surprinzătoare- a preşedintelui pare să confirme că aceeaşi Elena Udrea ar putea juca rolul de placă turnantă şi în perioada următoare. În această situaţie, marea necunoscută e cum se vor poziţiona reformiştii.

Câteva variante ar fi de luat în seamă: Vor accepta o asemenea coabitare dat fiind că are girul lui Băsescu, cel care i-a adus şi pe ei în PDL? (1) Vor emigra la FC (2)? Vor întări partidul d-lui Neamţu? (3) Vor crea alt partid? (4) Interesant de urmărit!

16 februarie 2013 at 19:14 54 comentarii

Mai e cineva de alungat?

Privită cu simpatie, încredere şi speranţă, Noua Republică avea toate şansele să aducă acea „schimbare de paradigmă”, imperios necesară în paragina politică autohtonă, cum scriam aici. Mă grăbisem, se vede, dar am mai aşteptat un pic socotind normale stângăciile inerente ale unui început. Nu, nu era vorba de asta, căci n-apucă să dea bine iarba şi mişcarea fu adjudecată ca patrimoniu de lider. Meritocraţia se transformă instantaneu în obedienţă şi iarba, în gazonul şefului.

Un şef care demonstrează că e ameţit de ideea de putere politică mai-nainte s-o aibe îşi epuizează rapid capitalul de încredere. Când scopul e parvenirea personală, orice strategie ar fi pusă-n acţiune, mai repede sau mai târziu, îl trădează. Asta s-a şi petrecut:  curat comedie să-i vezi pe MN &suporterii lui din iarnă (că, între timp, unii şi-au retras ambasadele !) apelând la clişee verbale anteniste  şi  ferindu-se ca dracu’ de usturoi să nu cumva să fie luaţi drept băsişti. 🙂

„Să fii doar un aspirant şi să te consideri  un jucător redutabil în campionatul electoral aplicând lovituri de pe margine în favoarea celei mai nocive, mai primejdioase, alianţe din cele de până acum, iată ceva straniu care, altfel, ar putea să ne amuze ” scriam în martie. ” Numai asta mai lipsea schizoidismului de pe scena politică: niţică infatuare mioapă plus un strop de narcisism politicianist.”

Cu epurările teologic-bolşevice operate-n primăvară, dl. Neamţu îşi conturează mai clar un profil de cabotin politic preocupat de propria sa ascensiune politică. Dezamăgitor, dar, în fond, e problema dumnealor, mi-am zis. Totuşi, mai de curând, privindu-i cu simpatie pe toţi cei solidarizaţi în acţiune pentru apărarea preşedintelui şi implicit, a instituţiilor statului, am uitat de toate dezamăgirile.

Numai că hopul odată trecut, instinctul epurator de căţărător politic al d-lui Neamţu revine în forţă. Neinspirate atacurile la Udrea, mai ales că blonda cea enervantă, ca personaj politic, nici nu mai contează.  Ca şi-n cazul lui Ponta, presupun că e vorba de ceva organic, un sindrom, o lipsă de testosteron de om politic. Agitaţia stridentă a d-lui unu şi ceva la sută n-are cui să-i strice decât lui însuşi.  Mă-ndoiesc, însă, c-o s-ajungă să acrească vinul cel bun cu stropul lui de oţet.

11 septembrie 2012 at 22:31 31 comentarii

Articole mai noi


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.131 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.131 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: