Posts tagged ‘uselism’

Uselismul- limbajul deformării societății

Ca un vis din care am fost treziți cu brutalitate, libertatea noastră neașteptat de tânără, de frumoasă și plină de viață, din 2017 în 2019, trei ani de demonstrații anticorupție  însuflețite prin accente ludice inspirate și umor, sub semnul solidarității, al năzuinței creative de edificare a civilității și spiritului comunitar- a rămas prea repede în umbră.  

Acum e limpede că energia aceea luminoasă transmisă de sute de mii de oameni nu era suficientă pentru a angrena milioane de alți concetățeni, opaci, indiferenți sau captivi loialismului față de stăpânii cu care erau obișnuiți: nomenklaturiști, activiști, securiști, colaboratori, turnători, potăi din media. Față de lăcustele cu pedigree USL via FSN.

21 noiembrie 2021 at 16:47 Lasă un comentariu

Motorul involuției, teama politrucilor de justiție

Poziționarea față de justiție a jucătorilor politici, o constantă cu caracter național, a determinat și determină de peste trei decenii parcursul politic din România postdecembristă. Pe măsura legitimării corupției, a avansului în spolierea statului, politicienii&clientela lor au găsit noi aliați, noi strategii, noi arme pentru lupta cu justiția. Și căpetenii potrivite, în pas cu schimbările de climat politic, dornice să scape de grija justiției, și să parvină, politic&material, prin acest război fără sfârșit.

Tot ce a făcut președintele în 6 (șase) ani de domnie înseamnă uselism sub paravan penelist. ANI, DNA deveniseră autonome și clientela USL era în pericol. Cele mai favorabile condiții, interne și externe, pentru relansarea a statului de drept au fost ratate, la scurt timp după preluarea mandatului său, din teama de justiție a vechii și noii puteri. Efectul acestei „altfel de politici” având ca inamic justiția și apărătorii ei, fiind regresul galopant al instituțiilor. Șase ani pierduți, șase ani fără reforme! În schimb, aceeași perioadă, 2014-2020, excelează în lovituri dure asupra statului de drept: alungarea lui Kovesi, numirile de miniștri și de șefi ai organelor judiciare, noi legi în favoarea infractorilor, etc. Guvernul Orban n-a făcut un an de zile decât să consolideze regresul. Infuzia PNL-ului cu pesediști concomitent cu menținerea anomaliilor legislative psd-iste și promulgarea altora în aceeași linie, hârjoneala de operetă cu PSD-ul pentru a-l menține adversar unic, convenabil, conform cutumei între vechii parteneri din FSN/ USL- manevre evidente prin care se menține butaforia uselistă. O anomalie care ocupă de prea mult timp scena politic-mediatică.

Dar cea mai șocantă probă a reuselizării politicii statului din teama mai marilor de justiție e de departe, repoziționarea lui Băsescu, președintele rebel al anilor 2004-2012, reformatorul în care-și pusese încrederea atâta popor. Cum Justiția pusă pe rol de Macovei și Kovesi nu l-a ocolit, așa cum se iluzionase, ba chiar a ajuns și în ograda lui, s-a răsucit cu 180 de grade și, din 2016, și-a canalizat constant ura spre USR, apoi, obsesiv, spre USR+. Și-a găsit armele de matroz fără inhibiții, a băgat batjocuri pe țeavă (Macovei, „Mandela”, Kovesi, „dulap, la închisoare cu ea”, Clotilde-USR, „Clotilduța”, Cioloș, USR +, „Julien”etc). Și-a făcut praf mandatele, a susținut mizerabilele OUG-uri anti-justiție din 2016- 2018, străduindu-se să devină dezirabil noului USL, scos din minți de posibilitatea ca partidul cu „fără penali” și „fără hoție”, să ajungă să-și îndeplinească obiectivul politic. Excepție, proaspăt penelizatul „Plicușor”, până nu de mult țintă de batjocuri băsesciene, care, de când a tras clapa USR-ului ca aghiotant servil al premierului Orban, a devenit omul care trebuie.

3 decembrie 2020 at 05:24 Lasă un comentariu

Arsenic și vrăjeală veche

Rebrenduit periodic, penelismul n-a reprezentat mai mult decât braţul ex-securist al pesedismului ex- comunist; ambele reambalate în fel și chip de-a lungul unui sfert de secol. Cam la reînnoirile astea de fațadă și obstrucționarea a tot ce le amenința monopolul s-a limitat reforma clasei politice de extracție ceaușistă. Așa au reușit să facă ce-au vrut cu țara asta, „democratic”, mai ales după ce și-au pus pe rol serviciile de drogare în masă prin televiziunile aparținătoare clanurilor. Pe parcurs, personajelor distribuite în roluri de putere din tagma nomenklaturiștilor comuniști și a fostei securități li s-au adăugat noii racolați.

Viețuind în simbioză politică, cele două partide de pradă împreună cu excrescenţele lor cu rădăcini adânci în subteranul comunist rezistă. Şi nu numai că rezistă dar întreţin astfel aparenţa multipartitismului democratic. De-aia nu se pot despărţi oricât s-ar război. Supravieţuiesc urându-se, căţărându-se una pe spinarea alteia, înlocuindu-se una pe alta, după caz. în aceeaşi carapace rapace. Ontologic şi genetic, rostul lor în stat, istoric demonstrat, e să blocheze orice încercare de ieșire din dominația lor, să pustiască spaţiul în care şi-au făcut cuib ca să-și conserve puterea. Relația cu alte specii partinice atrase în habitatul lor sfârşeşte previzibil prin înghițire ori prin alungare; un succes „istoric” fiind acapararea casei regale printr-un troc de cea mai joasă speță.

Secretul longevităţii lor e selecţia de personaje defecte, şantajabile, cu discurs şi imagine preparată potrivit rolului în care sunt distribuite. Dacă dau greş, sunt ţinute în conservare şi reactivate la nevoie.

De câțiva ani, esența acestui rău istoric s-a concentrat în uselism. Prin Năstase, Tăriceanu, Ponta – modelele de top ale raptocraţiei şi deconstrucţiei sociale-  contraselecția post ’89 și-a depășit propriile performanțe. Recent, a fost întronat un personaj nou, cu bubele pudrate, un președinte potrivit pentru conservarea monopolului politic. Iar justiția, deși curăță de ceva timp grajdurile politice, încă nu s-a atins de carnivorele din servicii. Pentru stagiunea din iunie, ai casei fiind în carantina justiției, în rolul de primar penelist al capitalei, tocmai s-a livrat, prin bunăvoința servicilor, marfă second hand. la vrăjeală.

Odată ce și-a vândut onoarea în trocuri degradante cu conquistadorii post ’89 (cam tot atunci când alt erou popular, poetul revoluționar Mircea Dinescu, a făcut aceeași piruetă) Marian Munteanu și-a călcat singur în picioare, fără scrupule, „icoana” de  lider al Pieței Universității  lăsând în urmă sentimentul de păcăleală și o imensă dezamăgire.

13 aprilie 2016 at 15:14 18 comentarii

Culeşi şi aleşi

Cum se ştie, deciziile de care depinde destinul naţiei depind de cui îi încredinţează puterea. Vorbă să fie: cui îi încredinţează puterea naţia hotărăşte tot puterea, mai exact, puterea banului. Materialul original, autohton, o veritabilă resursă naturală de inspiraţie pentru toate instituţiile de studii politice, n-a prea fost folosit cu excepţia tezei de doctorat a celebrului ninel duţu. …Sau dinel nuţu? În fine, nu contează, cei care l-au ajutat şi rebotezat au dovedit că valoarea studiilor doctorale ale oligarhului fugar depinde şi de profesionalismul cu care sunt puse-n practică. (Mirare că pe alesul severin nu l-a dus mintea să vadă aici o resursă bună de servicii plătite de consultanţă privat-parlamentară) Trecând la abilităţile politice ale societăţii civile e ştiut că, oricât ar fi ea de subţire, cu cheltuială se ţine (dar şi cu pile şi relaţii, ce naiba, aţi uitat?) Straniu e că nici societatea însăşi nu prea-nţelege de ce o altersocietate pretinde că ştie exact ce să ceară-n numele ei. Mai ales că oengeurile-n cauză par a fi născute din spuma sindicalismului şi-a a pensionarilor de lux. Un lucru însă, e clar: arhilegitimul ei purtător de mesaje penelist-useliste, televistic vorbind, a fost şi a rămas dom pârvulescu. Revenind pe meterezele mediei, cunoscutul slujitor întru perfecţionarea democratică a statului, anunţă o nouă electorală sub vechiul slogan „aşa aleşi, aşa popor”. Rezultatele trecutului scrutin pentru parlamentare fiind o reuşită aplicaţie de pseudodemocraţie, normal că se socoteşte validat universal. Mai ales că, împreună cu televiziile useliste, în numele plebei, oengismul politic a făcut tot ce a fost moguleşte posibil. Şi astfel, ajutând un mărunt segment politic s-ajungă-n funcţii-nalte, sistemul pârvulescian de păcălit votanţii a produs un parlament mai mult decât democratic: cules şi ales.

13 aprilie 2011 at 15:54 80 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.964 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.964 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: