Posts tagged ‘usl’

Întrebări și răspunsuri pe sens unic.

 Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
 *
1. Cum se numește camera ascunsă de la Cotroceni, după telescop?  
Ochi de pisicuț.
 
2.De ce nomenclaturiștii și securiștii postrevoluționari se tem de românii din Diaspora?
Nu știu câți sunt în primul rând.
 
3. Și-n al doilea rând?
Au aflat cum votează.
 
4. Cum votează?
La fel și laolaltă cu cei mai mulți din țară.
 
5. Cum a dispărut PDL?
Prin resorbție după fuziune.
 
6. De ce s-a retras Crin Antonescu de la prezidențiale și din conducerea PNL?
Ca să-și vadă împlinit visul dispariției PDL.
 
7. Când va reveni Crin în politica mare?
Când va renaște PDL-ul din cenușa PNL-ului.
 
8. Cum se face în România politica adevărată?
Se face că apără interesele cetățenilor.
 
9. Când va începe Klaus Iohannis să-și respecte promisiunile?
Când nu le va mai anunța dinainte.
 
10. Când vom avea USL-3?
După USL-2, înainte de USL-4
*
Anunțuri

26 Decembrie 2014 at 10:26 152 comentarii

La o „aniversare”

Peste câteva zile vom „aniversa” 23 de ani de la mineriada din iunie’90. După victimele din decembrie’89 au urmat şi cele din Iunie’90. Au intrat în „costuri” cum a şi declarat Ion Iliescu, capul sângeroaselor evenimente şi fondator al „democraţiei originale” secondat de ai săi. Inclusiv din justiţie. Ţara a acceptat. Tragicul eveniment interesează tot mai puţin. Deşi crimele sunt imprescriptibile, justiţia nu pare interesată de descoperirea oficială a crimelor de atunci, de faptele preşedintelui onorific al celui mai puternic partid din România. Nu-i de mirare de vreme ce instituţiile statului se află şi acum sub asediul beneficiarilor minciunilor instituţionalizate şi al hoţiei generalizate. Dezvăluirile despre fraude, instant neutralizate prin manipulările mafiei extinse din media, nu mai impresionează. Mai trist e faptul că noile generaţii nu par să-nţeleagă gravitatea ofensivei neîntrerupte asupra viitorului lor a acestor structuri malefice.

Câteva elemente de pe parcursul celor 23 de ani prezentate mai jos dovedesc apartenenţa la aceeaşi şcoală de gândire. Observaţi, vă rog, perfecta articulare a asediatorilor, coerenţa  în acţiuni malefice a protagoniştilor-  seniori şi juniori.

Iunie 1990, Ion Iliescu: „Vă mulţumesc pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră”!…vă mulţumesc pentru ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”.

Ianuarie 2012, Victor Ponta: „Voua, tuturor celor care ati fost, fizic sau macar sufleteste alaturi de primii romani care au iesit in strada, va datorez un profund respect. Fara curajul vostru, fara vocile voastre, nimic din ceea ce s-a intamplat in 2012 nu ar fi fost posibil”.

Februarie 2011, Felix Voiculescu pe blogul personal (imediat după arestarea senatorului Cătălin Voicu!) cheamă opoziţia sub un singur steag, al USL precizând: „Dacă acest lucru nu se va întîmpla şi opoziţia va rămîne ezitantă şi relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS şi DNA să transforme România într-un viguros şi vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim mulţi neîntrebaţi în ţara asta”.

5 Iunie 2013, Felix- Voiculescu, revenit în ţară (la o săptămână după arestarea directorului trustului Intact):
Trebuie s-avem grijă de România! Dacă avem judecători şi procurori care fac astfel de lucruri, azi unul, mâine altul, poimâine putem veni toţi la rând. Trebuie să punem puțină ordine în lucrurile astea! Și o să punem”.

 29 mai, 2013, deputatul PSD, Florin Iordache: S-a votat”existenţa unui cvorum de participare la 30% din cetăţenii existenţi pe listele electorale. De asemenea, un cvorum de validare egal cu jumătate plus unul din cetăţenii existenţi pe listele electorale, dar nu mai puţin de 25% dintre aceştia şi cea mai şi importantă este prevederea care stabileşte unificarea acestui prag pentru toate tipurile de referendum

6 Iunie 2013, senatorul PNL Tudor Chiuariu: unul dintre amendamentele adoptate azi în Comisia de revizuire a Constituţiei oferă posibilitatea Parlamentului (inclusiv parlamentarilor cu dosare penale!) de a chema pentru eventuale audieri persoane fizice sau juridice, fapt care se poate aplica şi conducerii Parchetului”.

7 Iunie 2013 at 12:12 106 comentarii

Greşelile de trei simple

Greşeli planificate, uşor de observat. Ca şi scopul lor. Altfel spus, reguli obiective încălcate cu nesăbuinţă voioasă. De ce? …Aici rămâne să găsim răspunsurile după ce le examinăm observând, cu imparţialitate, faptele. Şi efectele! Presupun că nişte reguli nescrise care fie n-au fost luate-n serios fie c-au fost încălcate din prostie au rezultate uşor de anticipat. Pentru conformitate, nu rămâne decât să fim atenţi la urmări. Toate acestea, ţin să precizez, n-au nimic de-a face cu speculaţiile şi previziunile.
I.Agendă dublă, lipsa unui barem de igienă morală. E traseul politic obişnuit al tuturor formaţiunilor. O tehnologie partinică de la care părea să se abată, însă, la începuturile ei, Noua Republică. Şi ar fi reuşit dacă liderul ei n-ar fi luat-o, altfel, pe arătură. În rest, nimic surprinzător.Tratamentul aplicat (dosnic) comisiei de etică a ARD, de pildă, de către Blaga şi MRU&Pavelescu, ca lideri, fiind ultima mare cacealma.
II.Epurări demolatoare
pe criteriile individuale ale liderului. Aici avem trei exemple:
1. NR unde liderul Neamţu a epurat dintr-o lovitură, psihanalizabilă, aproape toată baza fondatoare, activă, a formaţiunii retezând ireversibil forţa ei de creştere
2. PNL, unde Antonescu a curăţat de curând, exemplar 🙂 partidul, de indezirabili
3. PDL-ul actual, unde Blaga aplică cu zel acelaşi procedeu (vadimist la origine!)
III.Achiziţii cantitative cu potenţial de dezechilibrare. Aici intră toate comasările şi alianţele politice de conjunctură. Toate au sfârşit prost. Cât-mai-multul prostiei ariviste şi a obsesiei oarbe de putere nu poate duce decât în fundături sau râpe. Pe tobogan, tocmai îşi dă drumul USL. Pe partea dreaptă, vedem reţeta aplicată, modest, de MRU. A pornit cu epuraţi din NR (asta a fost salutar  :)) şi a continuat tenace, pândind oportunităţile politice gata destrămate sau în curs de destrămare. Ciugulind orice, fără greţuri, microbul destrămării inoculat astfel va produce, în timp, acelaşi efect.

3 Iunie 2013 at 13:00 33 comentarii

Doi ani de derută

Câteva evenimente care au avut loc în lanţ, pe parcursul ultimilor doi ani ne-au dat peste cap atât speranţele de aliniere reală la exigenţele clubului european de care aparţinem, cât şi încrederea în noi şi societatea noastră. Văzute retrospectiv, prin conexiunile şi efectele lor, cele petrecute ne pot explica destul de limpede cum de-am ajuns aici. Adunarea forţelor ostile justiţiei într-un nou partid, de sinteză, a însemnat clar, un pol de atac la  statul de drept. Totuşi, USL a luat fiinţă legal şi, până la un punct, tot ce a întreprins a fost în limitele constituţionale. Iar când punctul respectiv a fost depăşit, deja devenise atât de puternic, de înarmat mediatic prin arsenalele proprii, de susţinut de o bună  parte a populaţiei, încât a putut lua cu asalt, mai întâi Cotroceniul, apoi direct justiţia, momentul apariţiei fiind perfect ales.

Reformele, oricât de necesare, de indispensabile, sunt întâmpinate oriunde-n lume cu ostilitate. Iar în zone mai debile democratic reacţiile pot fi lesne amplificate prin manevre politice. Pe fondul reacţiei exacerbate a televiziilor penalilor autohtoni, contaminarea a reuşit. Primăvara uselistă ne-a târât cu forţa şi viteza unui tsunami politic deopotrivă sub zodia racului-comunist şi sub cea a cancerului-securist– distrugând mai tot ce s-a clădit pân-atunci. Dar să nu ne imaginăm că pe partea politică opusă avea cine să-nţeleagă şi să prevină toate astea! Practic, tornadei useliste n-a avut cine să-i bareze drumul. Nici o forţă politică! E  suficient să revezi ce au făcut nişte personaje aşa-zis de opoziţie (dinadins nu folosesc sintagmele de dreapta ori stânga, astea au ajuns ceva comic). Altfel zis, e destul să revezi  jocul tembel-pervers al nucleului greilor PDL-ului prin care s-a deschis drum USL-ului.

Dar asemenea perioade turbulente sunt fertile şi pentru germenii unor noi forţe politice. Care au şi răsărit! Copăcelul Noii Republici s-a umplut de frunze, crescând în câteva luni mai ceva ca feseneul în ani! Dacă ar fi continuat astfel, România ar fi avut şansa de a fi reîmpădurită politic. Rapid! Dar n-a apucat. Din nou, leadershipul autohton a arătat ce poate! Chiar mai mult: în ştiuta  manieră comunist-bolşevică, şi-a fixat ţinta de tragere, tot spre Cotroceni, ca şi USL-ul! Şi, în aceeaşi viziune dictatorial-inchizitorială, înainte să-nveţe să se semneze corect şi-a retezat iute şi niscaiva rădăcini, a cosit iarba ca să-şi pună-n valoare vârful şi-a ajuns , logic, un arbust oarecare. Iar odată cu asta, practic, o întreagă generaţie politică s-a veştejit brusc. I s-a dus încrederea-n tovărăşie şi solidaritate activă. Prilej salutar (  ;)) valorificat rapid, ca la o ştafeta pe-ncercate, de alt lăstar, mai copt şi mai promiţător.

Iar acum vine partea cea mai derutantă. Felul în care joacă politic aceşti noi actori nu le prea lasă şanse de succes. Şi nu atât lor, cât ţării! Fiindcă e tot mai clar că şi datorită lor, useleul îşi întăreşte dominaţia fără probleme. Mai întâi fiindcă n-au priceput nici după lunga vară fierbinte că singura cale de a câştiga suport popular şi a apăra statul de drept de ocupaţia uselistă constă în cultivarea solidarităţii civice ca şi a solidarităţii între ei (pe care doar le-au mimat). Iar calea asta îl include şi pe preşedinte, în ciuda scuzelor cu scăderea lui de popularitate. Ca şi pe reformiştii promovaţi de preşedinte. Atitudinea faţă de ei e şi un indicator al poziţionării faţă de statul de drept, Monica Macovei fiind, că vor sau nu, reperul de necontestat -şi aici şi în UE, al apărării  justiţiei şi combaterii corupţiei. Numai că partidul lui MRU, sau cel puţin leadershipul lui- o tratează cu aceeaşi ostilitate, greu disimulată, ca şi Blaga şi nucleul greilor lui! În al doilea rând, egoismele astea la vârf se răsfrâng în escaladarea fricţiunilor din societatea civilă. Iar dacă noii jucători nu par apţi pentru a-nţelege rolul solidarizării pe principiile statului de drept oricât s-ar întrece în declaraţii, grupurile din on-line şi din societate, nici atâta. Useleul e liber, prin urmare, să asalteze nestingherit instituţiile. Încă mai e timp, totuşi,  s-apară în prim-planul politic, forţele dedicate societăţii -reformiste, proeuropene.

14 Februarie 2013 at 18:36 38 comentarii

O șleahtă fără printzipuri, carevasăzică, vrea să cucerească țara…

Cunoscute din filme, istoriile cu comunităţi de colonişti ai ţinuturilor din vestul Americii de nord cu mai bine de două sute de ani în urmă au desenat o lume mitică a eroilor buni şi răi. A nelegiuiţilor învinşi de oamenii dreptăţii.  Filme fără vârstă, subiecte preferate de westernul clasic. Nenorocirile se ţineau lanţ prin locurile acelea departe de civilizaţie cât timp nimeni nu avea curajul sau nu reuşea să le vină de hac. De fiecare dată, însă, apăreau la timp eroii care (re)instalau ordinea de drept. Dincolo de mitologie, însă, toate aceste poveşti  construite pe adevărul simplu al nevoii de morală şi justiţie din viaţa unei comunităţi au prefigurat construcţia societăţii americane de azi fundamentate pe patriotism constituţional.

La două războaie mondiale şi o revoluţie distanţă, România, ţară din est ieşită nu demult din cea mai cumplită dictatură de pe continentul european pare negativul celei de peste ocean. O societate buimacă prinsă ca-n cleşte între obedienţa servilă faţă de cleptocraţi şi speranţele, înşelate de regulă, puse-n oponenţi – exponenţi nu ai integrităţii ci ai altui val de parvenitism. Un ţinut sălbăticit propice pentru aventurieri loco ori de aiurea, cu interese certe şi identitate incertă, un orizont cu noi manipulatori, vânători de influenţă politică sub steagul altruismului.

Organizate piramidal după ’89, prădăciunile au primit un plus de autonomie odată cu transformarea judeţelor în baronate  la cheremul celor mai întreprizi politicieni într-ale jafului din easternul post comunist carpato-danubian. Condiţii perfecte pentru a ţine un popor încătuşat pe domeniile minciunii. Şi prostiei. Prizonier perpetuu la răsărit de Eden! Teribilă păcăleală pentru cei care cred că văd ţărmul dreptăţii  în timp ce vâslesc pe loc, într-o maree  cu ţinte false fără să-şi dea seama măcar, că în loc de zvastică ori secerea şi ciocanul, defilează cu un cârlig  în nas! Şi că-n loc să caute drumul integrităţii se lasă seduşi de lumi semificţionale.

Mai concret, dacă penalii USL şi-au asigurat toate condiţiile ca să  intre în  lumea profitorilor politici, pe partea cealaltă, cea „curată”, lucrurile nu stau cu mult mai bine. După lupte grele -din vorbe- cu  corupţia, stilul greilor din PDL a făcut pui în ARD prin domnul Blaga şi prin noi domni şi doamne de nădejde. Prin ei s-a tranşat şi chestiunea cu integritatea: o bagatelă fără rost! Pe modelul bravelor comisii din parlament, şi-au salvat astfel, grosul pătaţilor din ogradă, reuşind, prin sforării preluate parcă din experienţa CNA, să reducă frisoanele majorităţii celor căutaţi la bube (v-am scăpat, copii!!). Încântaţi de reuşită, zâmbesc fals ca pentru o alegere cu proşti („doar n-aţi crezut că ne vom respecta promisiunile„!)  …Şi cum să nu fie? Băsescu nu le mai face probleme, pe Macovei o vor pe tuşă, Boc e primar şi atât. Prin urmare, liber la pupături cu USL. Cât despre soldăţeii figuranţi ai piesei nu le rămâne decât să privească spre tribuna oficială aşteptând să li se facă cu ochiul.

6 Noiembrie 2012 at 08:40 29 comentarii

Felix sau Phoenix ?… Ce alegem?

Legăturile unei comunităţi, ca şi ale oricărei  grupări ori chiar societăţi se rup când oamenii ei îşi pierd ce au în comun:  idealuri, scopuri, interese. Ruperea poate interveni din pricini naturale sau provocate. În cazuri clasice, pricinile naturale sunt generate de dezamăgirile celor mânaţi de idealuri ori  scopuri benefice grupului, în faţa calculelor oneroase şi lipsite de scrupule ale unor coechipieri ori concetăţeni  mânaţi de  interese personale. De prisos să spun că legăturile nu-s tocmai uşor de descâlcit, că şi cei cu intenţii bune pică-n câte o capcană, pot fi  agăţaţi cu câte un interes care-i fac prizonieri, chiar şantajabili. Pe acest fond, celelalte pricini,  artificiale, produse-n serie în subteranele manipulării, pot face praf societatea.

Idealismul, prin natura sa fiind vulnerabil,  e considerat un teren „ideal” de deschis porţi pentru interese personale  de către profitorii celor de bună credinţă, ceva relativ comun oricărui început. Ceea ce s-a petrecut sub ochii noştri după’ 89 a luat aspectul unui război odată cu clacarea idealurilor. Un război declanşat în momentul în care, după infiltrări, coruperi, şantaje şi rapturi discrete, promotorii intereselor oneroase  s-au constituit în reţele cu caracter mafiot parazitând societate şi instituţii. Cronicizate odată cu producţia de serie a bombelor manipulatoare, căreia i-au picat în plasă şi destui idealişti, ostilităţile continuă să pulverizeze societatea.

Cât rezistă, însă, legăturile mafiote (mai mult…)

6 Mai 2012 at 13:26 30 comentarii

Împuşcături cu gloanţe anteniste

Ioi, domnu’ Ponta, temeţi-vă că s-ar putea să vi se-mplinească dorinţele!… Sau, mai bine zis, mânăriile. Iar plăcutele frisoane – de acum-  ale victoriei  să vă dea, mai încolo,  straşnice dureri de cap.  Cap de usele, deh, legat, poate-l doare prea tare…  care loveşte cu aceeaşi cruntă duşmănie,  în MRU,  ca şi, de ani de zile, în Băsescu! Pigmei din jungla parlamentului, războinici fioroşi, cu feţele vopsite, aceiaşi care s-au făcut de revoluţie! Şi cu veninul celui care, când să strige „am învins, fraţilor„,  se trezeşte că nu e singur, ca măzăriche la schi (că adormitu” nu se pune)  ci are-n coastă un concurent de mare  calibru. Surpriză, nu glumă…
***
Nu degeaba domnu’ Tăriceanu anticipează, pripit, că în cazul  trecerii moţiunii, guvernul pentru care se va bate triada USL (grivco reloaded!) nu trebuie să se ocupe de nimic altceva decât de pregătirea alegerilor. Cu inteligenţa dumisale de manechin regăsită, îşi dă seama că ghiulelele aruncate-n ultimele săptămâni în contul lui MRU, odată desecretizate,  nu-s decât ghiulurile unor clauze cu iz  fraudulos, ale unor contracte făcute, pe şest,  de ei- precum cel cu Chevronul, semnat de Năstase, ca şi atâtea altele din perioada de glorie a şmenurilor legale. Dar cea mai adâncă groapă cu tunuri e de departe (mai mult…)

26 Aprilie 2012 at 13:38 148 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,617 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.358 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,617 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: