Posts tagged ‘vinul cel bun’

Mai e cineva de alungat?

Privită cu simpatie, încredere şi speranţă, Noua Republică avea toate şansele să aducă acea „schimbare de paradigmă”, imperios necesară în paragina politică autohtonă, cum scriam aici. Mă grăbisem, se vede, dar am mai aşteptat un pic socotind normale stângăciile inerente ale unui început. Nu, nu era vorba de asta, căci n-apucă să dea bine iarba şi mişcarea fu adjudecată ca patrimoniu de lider. Meritocraţia se transformă instantaneu în obedienţă şi iarba, în gazonul şefului.

Un şef care demonstrează că e ameţit de ideea de putere politică mai-nainte s-o aibe îşi epuizează rapid capitalul de încredere. Când scopul e parvenirea personală, orice strategie ar fi pusă-n acţiune, mai repede sau mai târziu, îl trădează. Asta s-a şi petrecut:  curat comedie să-i vezi pe MN &suporterii lui din iarnă (că, între timp, unii şi-au retras ambasadele !) apelând la clişee verbale anteniste  şi  ferindu-se ca dracu’ de usturoi să nu cumva să fie luaţi drept băsişti. 🙂

„Să fii doar un aspirant şi să te consideri  un jucător redutabil în campionatul electoral aplicând lovituri de pe margine în favoarea celei mai nocive, mai primejdioase, alianţe din cele de până acum, iată ceva straniu care, altfel, ar putea să ne amuze ” scriam în martie. ” Numai asta mai lipsea schizoidismului de pe scena politică: niţică infatuare mioapă plus un strop de narcisism politicianist.”

Cu epurările teologic-bolşevice operate-n primăvară, dl. Neamţu îşi conturează mai clar un profil de cabotin politic preocupat de propria sa ascensiune politică. Dezamăgitor, dar, în fond, e problema dumnealor, mi-am zis. Totuşi, mai de curând, privindu-i cu simpatie pe toţi cei solidarizaţi în acţiune pentru apărarea preşedintelui şi implicit, a instituţiilor statului, am uitat de toate dezamăgirile.

Numai că hopul odată trecut, instinctul epurator de căţărător politic al d-lui Neamţu revine în forţă. Neinspirate atacurile la Udrea, mai ales că blonda cea enervantă, ca personaj politic, nici nu mai contează.  Ca şi-n cazul lui Ponta, presupun că e vorba de ceva organic, un sindrom, o lipsă de testosteron de om politic. Agitaţia stridentă a d-lui unu şi ceva la sută n-are cui să-i strice decât lui însuşi.  Mă-ndoiesc, însă, c-o s-ajungă să acrească vinul cel bun cu stropul lui de oţet.

11 septembrie 2012 at 22:31 31 comentarii


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.017 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.017 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: