O verigă defectă, un lanț compromis

Între multele rateuri care s-au ținut lanț în România în peste trei decenii, există unul căruia nu i s-a dat atenție deși a adus prejudicii uriașe economiei ca temelie a statului și a întregului ansamblu instituțional ridicat pe acest fundament.
 
O chestiune de logică economică elementară: fără pregătirea susținută a resurselor umane integrabile într-o economie liberă, flexibilă, în rapidă transformare tehnologică, un stat prost condus pierde din start cursa reformării în întregul lui.

Nu doar logica economică, ci logica derulării oricărei activități utile cetățenilor e nefuncțională într-un stat în care rapacitatea și nesimțirea nomenclaturii politice e suficantă.

României i s-au oferit înainte de integrarea în UE, fonduri de preaderare și expertiză prin programe dedicate țărilor candidate în scopul restructurării economice rapide la standarde europene. Mă refer la programul Phare-VET lansat cu peste un deceniu înainte de aderare cu scopul propulsării economice la nivelul economic mediu al UE. Un program vizionar și pragmatic, complex și laborios, derulat sub monitorizarea unor experți cu rezultate de excepție în țările nou admise în UE. 
 
În zece ani, programul ar fi dinamizat întregul stat nu doar motorul economic. Asta dacă nu s-ar fi derulat într-un mediu anchilozat birocratic, autist, nepregătit, ostil, corupt (cu rare excepții) blocat de interesele obtuzului aparat funcționăresc.

Dar cum să reușească așa ceva într-o țară în care fabricile de diplome, intrate pas cu pas în funcțiune, reprezentau viitorul? 

Operație reușită, pacient, mort. Mai exact, direct îngropat.

Cu doamna Andronescu instalată în 2001 la șefia ministerului, și seria neagră de miniștri PSD-NL care i-au consolidat „opera”, s-a spulberat tot ce construiseră în cinci ani, cu inteligență și efort, o mână de profesioniști autohtoni, experți din UE și din țările nordice.

Banii risipiți…  Precis că Sisif era de prin părțile astea!

Au proliferat și alte anomalii aducătoare de bani: transformarea unor școli tehnice cu tradiție, fundamentale pentru economie, în instituții tip bazar prin includerea de clase de filologie, istorie, geografie, etc. pentru elevi respinși la licee de cultură generală.
Școlile postliceale la care la admitere nu se cerea diplomă de bacalaureat și nici prezența nu era obligatorie, unica condiție fiind achitarea taxelor.
Plus aberantele „rute progresive” care n-au dus nicăieri.
Toate astea au făcut din învățământul tehnic cenușăreasa sistemului. Discreditate, liceele profesionale au decăzut. Lipsa de concurență, discriminările interdisciplinare și inter categorii profesionale le-au împins în irelevanță.

Asta nu interesează pe cei din sistem gata de orice compromis numai să n-ajungă la țară!… și, desigur, nici pe diriguitorii  cu experiență în astfel de aranjamente care lovesc prin ricoșeu în economie și-n toate domeniile statului.

În ăst timp, în țările UE pregătirea meseriașilor era  permanent conectată la schimbările economice prin sisteme de burse ale locurilor disponibile din școlile tehnice și profesionale sincronizate cu cerințele fluctuante de pe piața muncii.

Hibridizarea învățământului tehnic a dus la decăderea filierei tehnologice și, implicit, a relațiilor din mediul profesoral. N-a ajutat nici învățământului de cultură generală, nici odraslelor „salvate” în aceste găselnițe sortite eșuării, cum s-a dovedit.

Nu-i de mirare că absolvenți capabili au lăsat în urmă țara, și-au făcut rosturi bune integrându-se economic și social în țări dezvoltate economic unde meseriile sunt respectate ca orice altă profesie. Cum se va umple acest gol în România?… (Fiindcă, în treacăt fie spus, știți bine că aici e nevoie de noroc să găsești un instalator…)

Exodul meseriașilor români, scăderea nivelului de calificare și, implicit, a economiei, n-au deranjat însă, sistemul birocratic și clanurile aferente.

În orice activitate, un segment defect compromite întregul și defectează în cele din urmă ansamblul activităților din stat. Cârpelile și simulacrele de reformă care au urmat n-au făcut decât să mențină sistemul în derivă. Ministerul mustește de birocrați, academiile de tot felul prosperă. S-a desființat și Institutul de Științe ale Educației (la ce bun cercetare în Romania? 

Iar calitatea elevilor din școlile românești de orice profil,  coboară, coboară…  Școli bine cotate cu  decenii-n urmă au fost retrogradate, universități cu tradiție cărora le-au fost alipite secții străine de profilul lor au ieșit din clasamentele universităților de prestigiu ale lumii.

 Instituții politizate până la portar, funcționărime agățată de vagoanele statului ca-n trenurile din țări exotice, plagiarism, impostură, șefi înțepeniți în funcții. Plus „România educată”, un document steril, politicianist, inutil-  garanție a eșuării. O Românie împinsă în sens invers dezvoltării și binelui ei.