…Când toţi ajung la fel!

Am plecat, acum douăzeci de ani, dintr-o iluzie:  aceea că eliberarea în masă din carcera ceauşistă ne aducea, însfârşit, în stare de a ne  pune liberi în funcţiune,  statutul de egalitate, o valoare pasivă până atunci, de vreme ce vieţuisem încătuşaţi. O iluzie remanentă cu efect îndelungat, drog ideal de ţinut societatea neputincioasă, până la deplina ei înrobire economică, mentală, politică. Într-un asemenea paradis de manipulare,  dinamismului şi forţei reţelei prădătorilor pare a nu-i fi stat şi a nu-i mai sta nimic împotrivă!  Valorificarea malefică a tehnicilor şi mijloacelor securisto-activistice ceauşiste de către moştenitorii comunişti şi anticomunişti, bătrâni şi tineri, deopotrivă, a produs  singura reformă autohtonă reuşită pe termen lung: aceea a  unui jaf istoric, unic şi fără limite, a unei ţări.  Cu plan şi peste plan! O reformă a minciunii şi furtului fondată pe o necurmată politică a tunurilor  Din ce în ce mai multe şi mai neruşinate. Douăzeci de ani de asemenea obiective înseamnă o dramatică decădere sub toate aspectele începând cu declasarea morală, lipsa de repere, demotivarea, lehamitea fără leac.
Plasa relaţiilor informale în scop de jaf din subteranele puterii, politice, economice, media, protejate la suprafaţă de comedia războiului pentru supremaţie jucată pentru public pare a ieşi întărită  după fiecare luptă! Nu mai departe, năucitoarea lor „victorie” de ieri, din parlament,  aceea de salvare a unui individ care jigneşte orice urmă de moralitate, de bun simţ,  fiind o dovadă istorică fără dubiu! Încă un episod câştigat de parlament în războiul  contra naţiei!
Puţinele  momente de ieşire din frontul  politic uniform, pe de altă parte, rămân tot atâtea studii de caz pentru cercetători! O privire  sumară asupra mişcărilor din straturile de putere ale societăţii din istoria recentă, de pildă, ne arată şi „anomalii” politico-gravitaţionale care au consolidat  „legiunea” jefuitorilor.
…Pedepsirea exemplară  a câtorva persoane care au îndrăznit să uite că sunt pătate imaginându-şi că pot ieşi de sub „control” (Mona Muscă, huiduită prosteşte spre satisfacţia reţelei,  rămâne, poate, cel mai tipic caz)
…Coruperea, fără rezistenţă, a fostelor  victime: de la Marian Munteanu,  eroul „golanilor” din piaţa universităţii scăpat cu viaţă după  tragica devastare minerească şi devenit susţinător al grupării politice securiste cu pricina, la Emil Constantinescu, cel înfrânt de structuri pentru a se pune, cu un zel deplorabil,  în slujba lor. La fel de stranii şi traseele  figurilor emblematice ale luptei anticomuniste: de la M. Dinescu, romanticul poet al Revoluţiei devenit om de casă al comanditorilor reţelei, până la  Emil Hurezeanu ziaristul de legendă al Europei Libere, model de rezistenţă politică culturală, eşuat în curţile vântului. Iar în perimetrul jalonat de aceste repere, o ne-ntreruptă  forfotă de interese oculte.
Sigur că pe acest monitor al dinamicii publice, orice abatere de la traseele politice, partinice şi personale, înscrise în întrecerea psudo-democratică programată imediat după „revoluţie”, era un atentat la planurile clanurilor.
Un semnal cu totul altfel a fost renunţarea la imunitate parlamentară, cu toate primejdiile care decurgeau atunci din asta, de către învinuitul  în dosarul „Flota”.  Atitudine  singulară a viitorului preşedinte al României,  care avea să continue şi să fie urmată de un transfer de conduită asupra partidului pe care-l fondase.  Mai întâi consilierii locali ai partidului democrat au ieşit din consiliile de administraţie  ale regiilor autonome renunţând la indemnizaţiile imorale asigurate până atunci de aceste poziţii. Primarilor democraţi cercetaţi penal li s-a retras sprijinul politic al partidului.  Să nu fim naivi şi să credem că toate acestea şi altele însemnau o profundă schimbare de mentalitate a  acestor politicieni! Putem vorbi însă, de un oportunism pozitiv, de o altă viziune politică. Previzibil, reţeaua trădată şi-a strâns rândurile şi a trecut la atac organizându-şi  armate de mercenari nu numai în media ci şi în structurile administrativ-economice. Din ce în ce mai violente, reacţiile de denigrare şi diversiunile au devenit o constantă a vieţii publice, însă,  abia din momentul în care, datorită Monicăi Macovei, justiţia a făcut primii paşi pe tărâmul independenţei şi, cu eforturi inimaginabile, a reuşit să impună  DNA, ANI asigurând schimbările minime obligatorii cerute pentru admiterea în UE! Reforma fiind susţinută de politicienii democraţi apropiaţi preşedintelui plus un grup de liberali „trădători”, toţi aceştia au devenit ţinta hărţuielilor reţelei şi a mercenarilor ei! După scindarea alianţei, a urmat, cum se ştie, măturarea miniştrilor, cu Monica Macovei cap de listă.  Apoi,  stupefiantul episod al suspendării preşedintelui! Toate astea ne-au costat enorm sub toate aspectele care interesează binele comun.  Susţinerea guvernului minoritar Tăriceanu de către aceeaşi reţea a adâncit degringolada, întinzând corupţia şi incompetenţa dincolo de orice limite, din nefericire, cu puţină vreme înainte să dea şi criza peste lume şi peste noi!
Cu toate  greşelile şi limitele(neîndoielnice), doar nişte vulnerabilităţi,  slăbiciuni de neiertat,  ar putea anula câştigurile politice, atâtea câte sunt, datorate grupului evadat din cartel, ceea ce ar  întoarce dramatic, situaţia în  favoarea gangului!
Ce paradoxală e lumea asta! Nici criza, nici războiul inegal, de uzură dus de atâta vreme cu cartelul corupţiei, n-ar fi putut produce atâta rău cât mânăriile recente ale unor personaje de vârf care, cum se vede,  s-ar potrivi perfect mai curând reţelei decât acestui singur partid reformist aşa cum e perceput de câţiva ani.
Apărarea personajelor, partizanatul păgubos,  în loc de atitudinea de respingere,  fără echivoc, a unor asemenea coterii, anulează exact motivaţia care le-a asigurat  susţinerea electorală şi poziţia politică actuală.  Orice stagnare în scena „corupţii voştri sunt mai corupţi şi mai aroganţi  decât ai noştri” are toate şansele să devină o bombă distrugătoare a puţinului bun care s-a făcut în politica românească. Să instaleze definitiv ideea că toţi sunt la fel. Cine doreşte asta?